Drumul lung și monoton……

… atîta vid fragmentat geometritic e împrejur și o așa de irepresibilă chemare spre niciunde te încearcă, încît mulți nu ezită să-i dea labirintului de capăt… Pe drum ești mereu singur, pe ”dreapta” ta paralelă altora salturile sînt oricînd posibile însă nimeni nu le încearcă ! Fiecare își vede de drum, așa e viața !
(Nu a fost un ”flashmob” regizat, doar fascinația unor oameni la orele dimineții cînd catedrala nu e deloc aglomerată…)

(foto 31.07.2017, Labirintul Catedralei din Amiens, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

Cerul cu linii…

Ar părea că e un V trasat de îngeri dar nu e… Pe cerul bruxelez fără nori era doar fum, un fum frumos, desigur, însă intens, greu, fumul drumurilor lumii…

Plimbarea (de amiază, de duminică, de primăvară, de timp…)

Trecător prin (nin)soare…

Omul lui Folon sub umbrela acvatică trimite la singurătatea însăși. Ingeniozitatea sculptorului face posibilă plimbarea prin ploaia tarkovskiană, care cade liniștitor, cu o sonoritate egală și pură.

Trecător prin (ano)timpuri…

(Foto, 26.03.2017, pe Domeniul Solvay de lăngă Bruxelles și la Fundația Folon; drepturi de autor rezervate)

Vis

Pregatește o masă lungă
Pe care să așezi părțile într-o ordine
Stelară, aproape simetrică
Dintre ele să nu lipsească anafura
Pudrată cu făina coaptă a nopții
(Împrăștiată de luna plină peste vîrfuri…)
Adu în mijlocul mesei
Un triunghi roșu,
Simplu, vopsit cu humă arsă
Așează cu grijă
Clopotul auriu și mut ca o pasăre
(În visul nopții acopereai masa
Cu pînza pe care călcam visînd…)
Între scaune să lași destul loc
Pune lămpi mari peste umbre
Nu uita pîinile negre, pietroase
La masa de sub zarea nopții cheamă fluturii
Vorbește-le în jurul lămpii
Lasă-i să colinde cu aripile, nu-i tulbura
Nu-i ispiti cu dulceață de cireșe
Amare
Nu-i îndemna să bea,
Privește-i doar și așteaptă!

(covor țesut de mătușa mea în tinerețe, foto din 3 aprilie 2016, Suharău)

Dimineața ca o pictură însorită

(Dimineața ca în pictura belgianului Delvaux.)

Așa se întîmplă în fiecare an. Vine pe nerăsuflate. Lipsa de suflu și de atenție e a mea, desigur. Ea vine, doar că e mai tărzie, uneori. O văd, da, e aici, e primăvara ca o pictură însorită. O descopăr într-o dimineață, dintr-o dată, întreagă, nu reușesc sa-i prind evoluția de la muguri la corole.
La Bruxelles e o dimineață însorită ca o pictură a lui Delvaux, Magritte sau Pollock (Foto,26.03.2016,Bruxelles)…

(Primăvara ca în pictura belgianului Magritte, disimulată printre ferestrele și zidurile citadine…)

(Lumina ca în pictura lui Pollock.)