Inelul cu marele diamant din Anvers…

Atît de mult o prețuiesc cei din Anvers pe arhitecta irakiană și de geniu Zaha Hadid, încît spațiul urban în care și-a plasat opera îi poartă acum numele, Zaha Hadidplein. Au și de ce, le-a lăsat ultima ei creație înainte de a muri. Noul sediu al administrației portuare din Anvers e un melanj ”cristalin”. Peste vechea și impozantă cazarmă a pompierilor portului, clasică, simetrică, ritmică, arhitecta a imaginat o bijuterie arhitecturală la propriu! Participînd la concursul de arhitectură, un alt arhitect a propus peste fosta cazarmă un (supradimensionat) container. Și, în fond, ce altceva poate fi mai propriu, simbolostic vorbind, pentru tevatura portuară de astăzi, decît un container! Numai că arhitecta Zaha Hadid și-a dus creația într-o poveste mai subtilă, reușind, prin ”fantezia” ei, să vorbească nu despre un port oarecare ci despre Anvers: ea a prins cazarma veche într-o ”montură” nouă, înconjurînd-o cu un inel din beton alb, masiv, în care sclipește un diamant ca o arcă. Anvers-ul este unul dintre marile centre ale finisării diamantelor, e lume portuară, a fost plin de corăbii și e plin de vapoare, dar e și altceva ascuns în atelierele ermetice… Am făcut fotografiile pe ploaia cotidiană din Anvers. Sper ca ele să să fi surprins, măcar în mică parte, povestea geometrică…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(fotografii din 30 septembrie 2017, Anvers; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Publicitate

Cu fard de aur…

I se spune Villa Empain. Cumva nepotrivit. Prin grandoare și echilibru e, de fapt, un palat modernist. La vremea la care a fost construită, prin 1930, volumele ei amintesc de un Art Deco întîrziat, cînd avangardismul cucerise arhitectura… Ca un nor nostalgic, palatul flancat de pergole surprinde prin modernismul strîns într-un echilibru clasicist fardat cu aur. Ancadramentele sînt aurite la propriu, vreo 18 kg de aur de mare puritate au fost lipite cu lipici vegetal. Cel din 1934 se uscase și o mare parte a foițelor de aur se decojea… Pe 8 ianuarie 2016 un artist în vogă al abstracției cromatice și liniilor aparent obișnuite și deloc încărcate de sens a lipit culori intense pe ferestrele mari. Liniile lui Daniel Buren aduc ceva ludic, un fel de morișcă înșurubată în echilibrul ușor rigid al simetriilor… (Daniel Buren, Entrelacer, 2016 Travail in situ, Villa Empain, Bruxelles ; Filtres colorés transparents, pour 17 fenêtres)

(foto la Villa Empain, Bruxelles, 25 septembrie 2016; text si foto sub protecția drepturilor de autor)

Zile albastre prin Normandia

Niemeyer a transfigurat prin lumină și umbre lumea periculoasă, supusă dezastrelor. A imaginat un ”vulcan” printre clădirile prismatice din perioada reconstrucței orașului Le Havre. Volumul de beton frînge simbolic tot ce e precis și rectiliniu. Denumit abia din 1990 ”Le Volcan”, ansamblul creat de Niemeyer între anii 1978 – 1982 e una dintre instituțiile artistice notabile din Franța (teatru, muzică, dans). Privindu-l, spațiul alb urcînd ca un nor către albastru mi-a amintit de Miro…

(Foto 9 august 2016, Le Havre)

Verdele de august la Castelul Jehay (5.08.2015)

Luminișuri și deschideri în pereții de verdeață… Se găsesc în grădina Castelului Jehay. Luminiș e un cuvînt mult mai plin decît credem… Mi s-a întîmplat să-i înțeleg doar uneori profunzimea. El evocă o stare de lumină la care nu ai acces fără imaginație.

(Foto la Château de Jehay, 5 august 2015; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Animație, linii, oglindiri urbane însorite…

Așa scrie, așa imaginăm: centrala de artă contemporană e aici!. Contemporană? Și barocul cui rămîne? Suprapuneri! Desigur. În fine, spațiul însorit e ca al suprarealistului De Chirico! (Foto din Bruxelles, Place Sainte-Catherine; Centrale for contemporary art.)