Latest Entries »

dscn3769w
Ceața epurează perspectiva. Ea aduce peste toate o fluiditate rece, lăptoasă, lipsită de orice ecou, e silențioasă și înșelătoare, e un camuflaj adecvat al nefastului… E metafora însăși a individualității precare. Ea te separă de orice, tinzînd să te adîncească în tine însuți și transformă singurătatea angoasantă a străzilor aglomerate și caniculare într-o reconfortantă răcoare cenușie…

dscn3783w

dscn3788w

(foto 3 decembrie 2016, Bruxelles)

Culori potrivite

…imagini, doar ele rămîn, cît timp memoria afectivă mai poate funcționa…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
(4 noiembrie)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
(19 noiembrie)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vocea

3620503

În rememorările sale, Cohen mărturiseşte că un volum de poeme de Garcia Lorca i-a schimbat viaţa. Din acea adecvare a sufletului său la senzualitatea poemului vine forţa recitării lui Cohen. Părea că vocea trecuse deja pragul şi vorbea dincolo.
Abisul sonor în care putea coborî vocea mereu bătrînă a lui Cohen răscoleşte tot ce e mai celest în noi. Răscolește în adîncime, pentru a oglindi în înalt. Dar ce ar fi dacă ascultătorul s-ar opri în acel abis, vrăjit de peisajul din „registrul grav” al fiinţei şi nu ar mai vrea să se desprindă, ca din tărîmul celălalt, ca din propriul său trup creat dintr-o hipertrofie a nervilor? Poate o copleşitoare durere, pe care uneori doar tinerii o pot percepe, arsura unei melancolii pe care, cu timpul, reuşeşti să o faci mai prietenoasă. (foto de aici)

https://www.youtube.com/watch?list=RDVIR5ps8usuo&v=VGEWQRL2sJk

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Portretul lui Cohen e o lecție de cultură a împăcării cu sine. Faptul că se (re)prezintă așa cum e, purtîndu-și bătrînețea ce nu-i știrbește nici talentul nici șarmul, e proba unei firești împăcări cu timpul, lui nu-i putem rezista…

30 octombrie 2016, fotografie la intrarea în Gara Centrală din Bruxelles. Întîmplarea a făcut ca lînga afișul lui Cohen, e adevarat, alb-negru, sa fie o femeie ce fuma, poate ca avea înca timp pîna venea trenul… Ce m-a surprins la acel ”cadru” și am făcut cumva indiscret poza, a fost frapanta asemanare de gestică, de poziție a mîinii și a țigării, în fine… Părea că din fundal, la modul magic, Cohen îi inspirase femeii aceeasi stare… Lumina e naturală, e în exterior, în fața intrării în gară. A fost o zi foarte insorita.

(text și fotografie sub incidența legii drepturilor de autor; copierea și reproducerea lor nu este permisă fără acordul meu.)

img_7315w
Ceea ce are Bruxelles cu totul special, deși ghidurile turistice nu scriu despre ele, sînt imensele lui parcuri, unele amintind de pădurea de fagi care înconjoară orașul… E, cumva, explicabil: patrimoniul vechi e masiv și bine conservat, iar Art Nouveau și modernismul au lăsat moșteniri substanțiale… Însă odată cu reîntoarcerea lumii la natură, poți descoperi la Bruxelles ceea ce nu a fost niciodată uitat: parcul, gazonul, păsăretul, tihna, convivialitatea… Fotografiile sînt dintr-un parc bruxelez cu arome tomnatice tari, ca un calvados arămit în butoi de stejar, pe care l-am băut amintindu-mi de vara normandă…

img_7324w

img_7335w