Latest Entries »


BOZAR, foarte activa instituție de cultură și culturi din Bruxelles a înțeles că Editura Plaizier a reușit, de 40 de ani, să surprindă plăceri cotidiene… Bruxelles e o plăcere! Zile și nopți fotografii și-au privit orașul cu plăcere, așa cum a fost: stenic, aglomerat, romantic, ploios, cenușiu sau colorat de Art Nouveau. 40 de ani de tablouri într-o expoziție!

(foto 21.07.2017, Ziua Națională a Belgiei, BOZAR, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)


Gilles le Suisse e și el un altcineva printre belgieni. Îi observă, îi vorbește la TV de bine și de mai puțin bine, îi mai înțeapă cu vreo glumiță, însă mai înainte de toate îi iubește! L-am descoperit la TV cu ”pastile” jurnalistice de cîteva minute pe săptămînă și de atunci îmi place să-l urmăresc. E mereu fascinat de ce vede! Îi întreabă pe belgieni ce e bun la ei, ce e ”suprarealist” la ei, ce e frumos, ce e una, ce e alta… Așa e el, un colocvial, o oglindă purtînd în sacul de spate stegulețul elvețian și o cruce mare pe piept. L-am regăsit astăzi la Ziua Națională a Belgiei vorbind, întrebînd. Poate că tocmai întreba ce e bun în Belgia și puștiul nu a ezitat: ”la gaufre”!

(foto 21.07.2017, Bruxelles, Ziua Națională a Belgiei; copyright ©Dumitru Agachi)

locuire

(impresie de Art Nouveau, foto 20.07., Rue de Laeken, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)


Pentru ca eu, un pămîntean ca oricare altul care ajunge acolo, să pot vedea (și încă gratuit) suita de opt excepționale tapiserii ”La Dame à la Licorne”, statul francez a pătit în 1882 (!) suma deloc neglijabilă de 25 500 franci. Prosper Merimée descoperise tapiseriile pe la 1841 (!) și de atunci au tot fost urmărite (era să spun de instituțiile statului) să nu dispară (printr-un gest al vreunui ignorant) un astfel de tezaur. O fi puțin lucru, mă întreb? Francezii, cei mai mulți dintre ei, au știut mereu ce au de făcut! ”Un grand merci!”
(fotografia mea fără bliț, evident, muzeul francez mi-a lăsat plăcerea de a face poze… Paris, 4 iunie 2017, Muzeul Cluny; copyright ©Dumitru Agachi)

Nu e o fotografie de undeva din Lipscani… Deși ar putea fi! Nu e nici de prin Fălticeni (aluzia lui Țuțea), deși ar putea fi…
E de pe o străduță îngustă cu sens unic și trotuar larg în centru la Bruxelles…
Sigur că ați citit ”milităria”! Aproape adevărat! Limbile pot fi surprinzătoare în raport cu împrumuturile din altele… Numai că, deși se scrie ca la noi fără diacritic ”militaria”, se pronunță accentuînd pe a final. Așa e în dialectul flamand!
Iată cum un semn discret pus deasupra vocalei ”a” face din militaria aceeași militărie cu altă pălărie! Frațior, scrieți cu diacritice în românește că altfel ”militaria” vă mănîncă! 😀


(Foto, Bruxelles, 8 iulie 2017; copyright ©Dumitru Agachi)