Latest Entries »

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mai puțin decît proverbiala Olandă, Belgia e străbătută și ea de canale de la un capăt la altul și, mai ales, în Flandra, pe lîngă Anvers… Ele transportă dar și impun cumva ritmul vieții, de la agricultură pînă la plimbare, cînd nu ai ce face altceva… Nu mai spun că a fi mereu în mișcare, pe apă și pe lîngă ea, e un fapt cotidian… (foto, 18.02.2017)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

dscn5223w
Una dintre sculpturile cele mai surprinzătoare tehnic de la BRAFA 2017 a fost ”Nautilus”, creația lui Wim Delvoye (oțel inoxidabil, 2011). Sculptorul miniaturizează ducînd la perfecțiune geometriile flamboiante și delicate ale goticului. Pare o mimare de formule arhitecturale, însă e cu totul altceva în capacitatea artistului de a imagina, într-o grilă atît de restrictivă, formule vizuale complicate… Veritabil ”potir” gotic, catedrala imaginată de Delvoye relevă nu numai rafinament. (Sculptorul e printre prezențele marcante la Veneția, la Paris a fost solicitat de Luvru să expună creații monumentale pe traseele de vizitare…)
Site-ul artistului: https://www.wimdelvoye.be/

dscn5221w6
(foto la BRAFA, 29.01.2017; imagini și text sub incidența legii protecției drepturilor de autor)

dscn5150w

Singura prezență românească pe care am descoperit-o de trei ori la BRAFA, pentru a fi pe deplin confirmată, a fost Victor Brauner!
Cele trei pînze expuse țin de enigmaticul ”explicit”, mitologic, arhetipal, de cea mai bună calitate brauneriană. Suprarealismul său nu e deloc ocultant, disimulant, e mai degrabă direct, vezi ceea ce crezi că vezi! Pînzele lui Brauner sînt încifrate, ezoterice și atît. Nu există, ca la Magritte sau la himericul Dali, ceva dincolo de tablou care să-ți aburească privirea, ca ceața unei dimineți… Privind un simbol al infinitului (uman) hașurat de Brauner nu poți aclama: am văzut infinitul! Însă ”diabolica” lui ”exhaustivă” te lasă cumva fără margini (de gîndire)! E interesant că una dintre galerii l-a expus pe Brauner printre ceramică precolumbiană! Fecunditatea zeiască pe care o revelă acea pictură a lui Brauner (”Forme Mère Pondeuse”, 1962), vocația pămînteană a hrănirii, era cît se poate de bine asezonată mitologic. O altă pînză, poate cea mai ”picturală” dintre cele trei (”L’evasion”, 1945), trimite la himerele imaginate de fiecare dintre noi: firul lumii se întinde între moriști complicate! Doar culoarea rămîne, doar timpul se deșiră…
(foto la BRAFA 2017; evenimentul a trecut, impresiile rămîn…)

Victor Brauner, 1962, 81 x 100 cm, u.p. ”Forme Mère Pondeuse”, Galerie Mermoz
dscn5153w

Victor Brauner, ”Esprit du lait”, 1948
dscn5203w

dscn5206w

Victor Brauner, ”L’evasion”, 1945, u.p., 54 x 65 cm.
dscn5208w

dscn5209w1

dscn4726w

Într-un peisaj pictat pe la jumătatea secolului al XVI-lea de Jacob Grimmer, un flamand din Anvers, e surprinsă o scenă insolită. Altfel, peisajul rural e cît se poate de actual, casele și-au păstrat pînă astăzi arhitectura, în zare e un pod impozant, biserica e aceeași, doar costumele personajelor sînt altele… Printre cele două, trei ”scenete” rurale care se petrec în peisaj, în planul apropiat al tabloului, fără a atrage imediat privirea ”ocupată” să înțeleagă ansamblul și verdele plăcut al primăvării, un personaj hîd și translucid seamănă însoțit de cîteva păsări oportuniste (cum i se întămplă oricărui semănător)…. E clar că lucrează în locul perechii de săteni ce doarme pe margine fără habar.
Asta mi-a amintit de o poveste a lui Creangă, în care un diavol mai mărunt în ierarhie a fost trimis să presteze pentru cel care l-a omenit, lăsînd în natură un boț din mămăliga ce-i prisosise. Și diavolul a fost un lucrător fidel și isteț… Oarecînd l-o fi omenit săteanul din tablou pe dracul care seamănă în locul său. Sau poate că Necuratul doar a prins momentul de somn (al rațiunii) și se grăbește semănînd dracu știe ce, de s-or cruci bieții săteni cînd or vedea, la vremea culesului, roadele semănăturii……..
(BRAFA 2017, tablou expus de ”Galerie Florence de Voldere”, Paris)

dscn4729w2

dscn4731w

dscn4690w
A devenit obișnuit ca înainte să-și înghită friptura, plăcinta sau chiar veșteda salată, persoana să exprime ”wow!” și să facă o poză în starea impecabilă dinaintea atacului feroce… Și zbang cu ea pe feisbuc, că acolo mai vede lumea și rămîne momentul.
Nu e nimic nou, alții cheltuiau cîndva enorm de multe zile de pictat, cu tehnica lor rafinată, pentru aceeași fascinație gurmandă! Cred că-i interesa pe vechii flamanzi (flămînzi) de prin secolul al XVI-lea, mai degrabă cum radia lumina și cum obișnuitul unei mese surprindea mai mult, o anume căldură colocvială, în gestul simplu al dechiderii unei tarte. Hrana așezată pe masă spune aceeași poveste cotidiană, prin jocul dintre clar și întunecat: pîinea e la fel albă, zaibărul are același parfum delicat, untul e mereu galben cînd e veritabil, iar tarta plină cu mici fructe e sofisticată ca în meniul unui restaurant cu stele…

dscn4691w
BRAFA 2017,
Floris van Schhoten, ulei pe lemn (pictura a fost expusă în muzee din Amsterdam, Haga, Paris, Anvers… )