Latest Entries »

Și cît de sugestivă e alcătuirea de oțeluri adunate de la cine știe ce mașinării moarte și ele…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Statuia se află pe gazonul din fața unei case obișnuite din Bruxelles, pe Avenue Franklin Roosevelt; foto 25.09.2016; imagine sub protecția legii drepturilor de autor, orice copiere în scop comercial este interzisă)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Știu, mulți vorbesc dînd din mîini, vorbesc alandala și gesticulează tot așa… Nu conving, de cele mai multe ori vociferează doar cu mîinile agresiv și bezmetic. La unii însă spectacolul pe care mîinile îl surprind e la fel de ”grăitor” ca interpretarea pedantă a unui rol. Cînd în nici o limbă nu mai știi ce să spui, un gest simplu si cald poate aduce lîngă tine un animal rătăcit, un om rătăcit sau pe tine însuți, pierdut printre indivizi cu ”vorba” (mîinilor) de lemn…
(Bruxelles, Grand-Place)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Belgienii în general, bruxelezii în special, au o apetență pentru insolit. Asta a făcut să poată dezvolta formule artistice îndrăznețe ca Art Nouveau sau suprarealismul, să-și apropie orice formă de avangardă, rămînînd în același timp de un conservatorism bonom dar și hîtru, cel mai bine resimțit cu ocazia vreunei chermeze. Amintind o tradiție cine știe de cînd, poate galică, belgianului neaoș îi place să-și aranjeze, cu cu o eleganță de pisoi cochet, mustața enormă. Au și un ”ordin„ al mustății bruxeleze plin de insigne și colane, purtate la piept și la pălării drepte… Nimic nu pare mai bruxelez ca o mustață răsucită sofisticat și brumată cu spumă fină de bere.

(Bruxelles, foto în Grande-Place, 18.09.2016, la ”Folklorissimo”, o manifestare a ceea ce a rămas tradițional…)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

img_6610w1

Nici nu mai știu dacă nu cumva memoria le amestecă pe toate, de pe vremea tihnită a dulceții de cireșe amare, gustată printre sorbituri de apă rece din paharul brumat și a studiourilor din oraș, cu aparate de lemn și pînză neagră ca un șal neobișnuit, acoperind un cap de fotograf, de cele mai multe ori încărunțit… Părînd neschimbate de pe la 1900 (intrasem prima dată ”la fotograf” cîndva prin 1970), mă fascina, așteptînd să-mi vină rîndul, ”decorul” ca o fisură în peisajul meu interior, plin de blocuri… Pe fundalul unui covor cu flori, pentru cei de la sate sau cu portic și trandafiri înfloriți, pentru familiile de orășeni, fotograful te ținea nemișcat cîteva secunde, ”nu clipiți” spunea cu voce severă, după care, închizind printr-un gest elocvent obiectivul cu un capac, se relaxa surîzător și adăuga: ”să vă fie de bine!”… Ce vremuri, domnule, ce vremuri!

(foto pe o stradelă din Bruxelles, o vitrină cu o scriitură amintind de Magritte…)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă n-ar fi poeții,
n-ar avea cine surîde
cînd ceilalți rîd cu desfătare,
cînd rîd cu nemiluita
n-ar avea cine rămîne mai
trist
N-ar avea cine privi în
atlasul celui mai frumos cer,
cu nourii lui cu tot,
ca o avalanșă de flori de măr
revărsată din mîinile
colindătorilor
N-ar vedea nimeni cel mai frumos
răsărit de soare
ca o pictură pe care doar ei
o pot desena în cuvinte.
Poetul de n-ar fi fost
nu aș fi știut ce delicat se poate
vorbi în limba română,
la un pahar de vin galben ca o toamnă de mesteceni…

(…foto la Folklorissimo, Bruxelles, 18.09,2016; mîinile din fotografie sînt ale unor oameni, cîțiva în costume medievale…)