Jumi-juma

Oricît de mofturos ai fi, după o călătorie la Bruxelles tot rămîne ceva, pe lîngă ce-ai cumpărat. Nu doar ce-ai văzut, dar poate și gustul unei beri, unei praline aromitoare, tihna sau poate graba unei cafele, cine știe…
Însă dacă vrei să guști cireașa de pe tort e bine să treci pe la ”Cirio”. (E lîngă Bursă, pe stînga cum te uiți la treptele intrării.)
În acea tavernă Art Nouveau au inventat, pe la 1930, ”Half en Half” (se pronunță cum am scris) însă asta nu veți afla din ghiduri turistice. În paharul lung îți toarnă jumătate șampanie, jumătate vin alb. Paharul e umplut pînă-n ”cerc”, dar nici o picătură nu curge pe tavă. Nu ridici paharul la gură, n-ai cum, duci gura la pahar și prin plecarea capului saluți sala! Dacă încercați să amestecați acasă n-o să iasă. Ori șampania va fi prea nu știu cum, ori vinul prea aspru, combinația potrivită au găsit-o acolo. Și nici nu ai cum fura rețeta, cînd vine cu sticlele pe etichete scrie doar ”Le Cirio”. Atît! Restul e savoare!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto, 27 decembrie 2017, taverna ”Le Cirio”, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Publicitate

Un nor îi ținea vacii de cald…

Eram printr-a IV-a și în acea iarnă cumplită am văzut cum se lipeau îngerii de geamul mic al grajdului cu iesle pentru vreo patru vite. Pe sticla despărțită de lemnul înnegrit se lipiseră unii de alții de ger, înțepeniți printre cristale, cînd lumina se împrăștia dimineața în culori. Încă din toamnă bunicul înconjura prevăzător grajdul cu snopuri în care punea strujenii cei mai înalți, închidea un fel de cazemată aurie, pînă la streașină, iar spicele se mlădiau toată iarna ca o joacă neîntreruptă sub acoperișul gros de stuf, făcut anume să nu pătrundă frigul… Îmi închipuiam și eram trist că îngerii îndurau aceeași arsură lipindu-se de geamul de gheață, cum simțisem eu de cîteva ori, cînd din grabă am uitat să-mi iau mănușa și am pus mîna pe clanță. Palma se încleșta pe mînerul înghețat și odată mama mi-a desprins-o turnînd ceaiul de tei ce încă nu se răcise, nu pot uita cum m-a fript gerul și nici usturimea care ținea cîteva zile….

Cînd se lumina albastru și soarele ar fi curs din streșini dar nu putea de ger ce era, bunicul muta cîțiva snopi din blindajul foșnitor și deschidea ușa cea mare prin care ieșea vioi norul ce ținuse vitelor de cald… Atunci el dispărea învăluit de norul alb, era pufos și umflat ca lînă scărmănată, din care toată iarna trăgea fusul un fir subțire printre degete și niciodată nu-l termina. Iar norul îl purta într-o clipă cine știe pe unde…

(foto, decembrie 2017, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Impresie de ploaie (la Honfleur)

Lăsînd buna impresie că e o alcătuire reușită între sat și oraș, Honfleur a dat picturii impresioniste un cadru de exprimare foarte frumos, cu străduțe montane ce-ți solicită efortul urcării liniștite și un port primitor, bun la contemplarea în lumină, peste vîrfuri de catarge…🙃

(foto 26.07.2017, Honfleur, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

O călătorie prin sate…

…unele cu plajă, altele de pescari, zidite din granit aspru, sate de fermieri pline de cai, alteori, a vorbi de turme de vaci e deja redundant… Sate normande și din Picardie cu legume ”vii” peste tot și calvados mustind în livezi cu pomi rari. Sate roșii, înflorind de hortensii, cenușii sub cețuri matinale, sate de frunză verde și albastru… Case de bîrne vechi am regăsit prin sate și între bîrnele contorsionate e lut cu pleavă rămas în tihna lui, uneori printre bîrne e o ”țesătură” de cărămizi subțiri cît aluatul de plăcintă…

(foto 26 și 27.07.2017, Genneville, Basse-Normandie, France; copyright ©Dumitru Agachi)

O zi însorită…

Mai puțin decît proverbiala Olandă, Belgia e străbătută și ea de canale de la un capăt la altul și, mai ales, în Flandra, pe lîngă Anvers… Ele transportă dar și impun cumva ritmul vieții, de la agricultură pînă la plimbare, cînd nu ai ce face altceva… Nu mai spun că a fi mereu în mișcare, pe apă și pe lîngă ea, e un fapt cotidian… (foto, 18.02.2017)