dumitruagachi
Pe la sfîrșit de mai, la Bruxelles se întîmplă un consistent festival de jazz. Se numea ”marathon” de jazz (și era mai sugestiv, vorbea de la sine despre grandoarea momentului), de anul ăsta se numește mai modest ”Brussels Jazz Weekend”. Dar e același important festival, cu 5 scene în aer liber și vreo 80 de cafenele și braserii dedicate jazzului. Și de vreo 5 ani, de cînd ascult cîntările de prin piețe, singura prezență românească am văzut-o ieri seară (27 mai) în Place Sblon. O prezență de excepție a trupei Bega Blues Band. Nu e un jazz ”curat”, nicidecum, e o (in)fuziune între rock și jazz, în care improvizația pe teme de folclor, de la ”Cine iubește și lasă…” pînă la ”melc-melc codobelc” e frumoasă și discretă. Jazz-rockul e cît se poate de vechi, de pe la sfîrșitul anilor 1960, glumind aș putea spune că are cam vîrsta trupei! De altfel, sonoritățile anilor 70 se insinuează foarte izbutit în interpretarea trupei!
(foto, 27 mai 2017, Place Sablon, Bruxelles. Imagini și text sub protecția legii drepturilor de autor)
Tag Archive: Mai
E o modă, da nu-mi place… La cartoanele cu citate mă refer, la izvorașele de panseuri prefabricate. Așa că vin și eu cu unul. Tocmai pentru că mi-a plăcut! Nu cartonul gol-goluț, ci povestea pe care o adaugă gleznele cu trandafiri… La Bruxelles a fost ”La Fête de l’Iris” (7 mai 2017) și de acolo am cules povestea…
(foto sub protecția drepturilor de autor; preluarea și reproducerea sînt interzis)
Ce o mai fi medieval, dincolo de comercial (mă întrebam și acum vreo trei ani, cînd umblam printre prăvălii improvizate)… E discutabil! O costumație cu săbii la brîu și zale despletite atinge carnavalescul medieval, dar e și ruptă din kitsch. Imaginarul unui astfel de tîrg e mai degrabă extras din scenele filmelor de serie. La modul suprarealist, două patrule ale armatei, soldați complet echipați ce umblă pe străzi după atentatele de la Bruxelles, se integrau destul de bine în peisaj. Doar plimbările lor aduceau fisura necesară în ”real”… Medieval ? Sigur că e frumos un astfel de tîrg, e multă veselie firească iar copii sînt foarte prinși de toate cîte se întîmplă, parinții fac foarte mult pentru copii lor. Mîncărurile de la tarabe sînt bune și naturale. Un sticlar fabrică pahare și vaze așa cum era sticla medievală și așa cum o vedem în pictură, cea flamandă în special, aceeași finețe și nuanță verzuie, translucidă…. (foto, 14 mai 2016, Marché médiéval, Parc du Cinquantenaire, Etterbeek, Bruxelles; textul și imaginile sînt sub protecția legii drepturilor de autor).
La Bruxelles, cîteva zile e maraton. ”Jazz Marathon”. A fost vineri și a fost sîmbătă și mai e și… Duminică (24 mai 2015). Toate felurile de jazz: ”tradițional” (ha! cînd a fost jazzul tradițional?), ”modern ” (hai să-i spunem postmodern), bluesuri, latin (nu, nu e de la romani și daci…), afro (da, de la negri) ș.a.m.d.
Ieri seară am asculta-o pe Rosie în Grand-Place, cîntînd cu olandezi (nu chiar zburători, da buni!). Atmosfera a fost mai interesantă ca Rossina(nta)… Da nici ea nu a fost rea. Pianistul foarte bun. Se cîntă enorm de mult, peste tot prin Bruxelles (4 scene în piețe și 84 de baruri, cluburi, cafenele)…
Unora le place jazzul!
Unora… poate că nu!
Unii sînt extrași din ritmul minții…
Unii sînt prinși într-un fel de balet…
(Foto D.A., jazz în Grand-Place din Bruxelles, 23 mai 2015; fotografii și text aflate sub protecția legii drepturilor de autor; preluarea nu este permisă fără acordul meu.)
Dorința de ”a te juca” nu e numai a actorului sau, dacă rămîne numai a lui, joaca e ”rece”, moare de singurătate! Cînd lumea se prinde la joacă, fiarele se îmblînzesc și girafele-struți ciugulesc (suprarealist) baloane…
(Foto dintr-un fel de serie a fascinației jocului, măștii, costumelor, machiajului; aici la sărbătăarea Bruxelului, 10 mai 2015)
Dumitru Agachi's Weblog 