Tag Archive: Civilizatie



Rezultînd dintr-un domeniu al unui burghez de vază din Bruxelles și deschis publicului încă din 1982, Parcul Tournay-Solvay (numele ultimei propietare, Thérèse Tournay-Solvay) a păstrat în bună stare toate (”acareturile”, să le spunem așa) cîte se găseau în acea gospodărie completă. Are o livadă frumoasă și o grădină de legume în care se amuză copiii și nu numai. Însă ceva e mai aparte în grădina aparent sălbatică: are alei pietruite și o ordine ruptă din erudiția peisageră franceză și clasică…


(foto din 27 august 2017, Parcul Tournay-Solvay, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri


”Casa istoriei europene” e noul muzeu deschis vara asta la Bruxelles. E frumos, n-ai ce-i reproșa estetic și-l vezi gratuit! Pentru asta a fost impecabil restaurată și extinsă clădiirea unei vechi clinici dentare pentru copii defavorizați. Cîndva Belgia știa să-și asume proiecte sociale de anvergură și acea clinică a fost un bun exemplu de mecenat caritabil. Acum e cu totul altfel și ”crize” de toate felurile. Prin urmare, clădirea a fost preluată pentru istorie de Parlamentul European. Numai că nu vei regăsi una, la istorie mă refer, obiectivă și critică ci una ideologică și propagandistă. Iar un estic, mai ales, vesticii fiind de o șarmantă credulitate infantilă, va simți imediat ”parfumul” propagandistic ieftin… Doar încrezătorii în UE și cei cu gîndirea foarte ”corectă” se vor regăsi printre etajele aerisite, (euro)scepticii nu! Noile viraje naționaliste europene n-au ajuns încă în muzeu. Nici Brexitul! Premiul Nobel pe care l-a primit UE își are locul, atentatele care ucid cu ferocitate încă de prin 2012, dar care în primul rînd ne-au schimbat viața, nu! Ce regăsim din belșug: diferențele dintre vest și est, confortul și prosperitatea de prin anii 60…70 din secolul trecut, la vest mă refer, desigur, cu ”modelul suedez”, inclusiv de apartament, care au dus la construcția europeană prosperă și care a atras de toate, inclusiv emigrația… Dar asta nu se aude pe scările muzeului. Muzeul uită criza, uită fragilitatea europeană în fața problemei Grecia, uită să spună că din criză nu va mai ieși aceeași UE, din moment ce tocmai industria Europei, care-i conferea forța, e relocată mult dincolo de granițile ei….


Acest arbore al scrisului e opera unui spaniol. Nicăieri nu se regăsește numele autorului, nici în pliante, nici pe tableta cu explicații pe care o primești în muzeu și care-ți recită frumos, inclusiv în românește, cu vocea adormitoare a unei doamne de la telejurnal. Nici un ghid nu știa, a ajuns întrebarea mea pînă la șeful ghizilor… Un artist, ce importanță are….

Sala de așteptare a fostei clinici. Superb desenată, impecabilă restaurere de pictură.

Televizorul de sub pește: model universal! Și încă n-a devenit definitiv istorie, chiar dacă își are locul în muzeu…

Apartamentul ”model suedez”! Ăla decomandat, știți voi, cu balcon pe care românii l-au închis creînd ”modelul românesc”!

Hai și cu criza, prima! Super total!


Unitatea de măsură pentru kilometru!

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)


Un scurt film de pe youtube prezintă expoziția lui Steve McCurry (aici). Cele mai multe dintre fotografii se regăsesc și în selecția de la Bruxelles (peste 200 de fotografii, spun organizatorii), însă într-o prezentare și mai bună, mult mai interactivă decît cea în manieră tradițională, cu fotografiile ”înrămate”, prezentată în film. În ”panotarea” din Bruxelles traseul e marcat de plase înalte, cu ochiuri fine, care dau un vaporos joc de flu, lăsîndu-ți impresia că vezi întreaga expoziție în același timp. Relațiile dintre fotografii sînt subtile și dau, cum însuși fotograful ține mereu să precizeze, continuitate incredibilei povești a lumii. Explicațiile înregistate pe care le asculți sînt numai ale fotografului. El amintește pe scurt emoția pe care a simțit-o în momentul în care a gîndit sau a făcut fotografia… Superb!

Steve McCurry povestește cum a făcut fotografia: văzuse peretele plin de urme de palme. Simțea că îi mai trebuia ceva. A așteptat să se întîmple. Nu s-a întîmplat nimic semnificativ, a renunțat după cîteva ore și a revenit a doua zi! A trecut pe acolo un copil. Spune Steve, copilul s-a uitat la el, poate s-a speriat, poate că pur și simplu a vrut să se joace și a luat-o la fugă… Acela a fost momentul așteptat, el i-a produs emoția!

(foto 08.08.2017, Expoziția Steve McCurry, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

Lăsînd buna impresie că e o alcătuire reușită între sat și oraș, Honfleur a dat picturii impresioniste un cadru de exprimare foarte frumos, cu străduțe montane ce-ți solicită efortul urcării liniștite și un port primitor, bun la contemplarea în lumină, peste vîrfuri de catarge…🙃

(foto 26.07.2017, Honfleur, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

Călugării benedictini cu asta se ocupă. ”« Ora et labora » (en français: « prie et travaille ») est une expression latine qui est venue à exprimer la vocation et vie monastique bénédictine de louange divine alliée au travail manuel quotidien. D’origine récente (xixe siècle) l’expression ne se trouve pas dans la règle de saint Benoît qui, à la louange et au travail ajoute en fait un troisième pilier de la vie monastique : la lectio divina (étude méditative de l’Écriture Sainte).” (sursa citatului, Wikipedia)

(foto 25.07.2017, L’abbaye Notre-Dame du Bec, abație benedictină din satul Le Bec-Hellouin; copyright ©Dumitru Agachi).