Trecător prin (nin)soare…
Omul lui Folon sub umbrela acvatică trimite la singurătatea însăși. Ingeniozitatea sculptorului face posibilă plimbarea prin ploaia tarkovskiană, care cade liniștitor, cu o sonoritate egală și pură.
Trecător prin (ano)timpuri…
(Foto, 26.03.2017, pe Domeniul Solvay de lăngă Bruxelles și la Fundația Folon; drepturi de autor rezervate)
Folon e cea mai bună ”agenție”…
agenție de turism, agence de voyages, spuneți-i cum vreți…
E cea mai excentrică și mai ”profesionistă”, în cumințenia ei.
Am călătorit, așa cum mă știu, cu o simplă valiză, albă, ca o burtă de chit,
în care nu încap niciodată întreg,
Cine mă închide
îmi retează (stropii ustură pe rănile sărate), ba cîte o mînă, ba picioarele sînt prea lungi,
ba gîtul… Fără gît sînt fără imaginație… Nu are nici o importanță,
Folon e cea mai bună agenție.
Mă duce dincolo, zbor ca oricare pasăre, așa obez,
valiză perfectă în care am încăput…
(Foto 16 august 2015, Fundația Folon, Bruxelles. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)
M-a sedus ”Omul” lui Folon de la prima întîlnire, într-o galerie, cred! Despre reîntîlnirile ulterioare, mereu plăcute, am scris de cîteva ori pe blog. Îmi provoca stări oarecum controversate, uneori mă frapa indiferența lui, alteori liniștea lui de spectator niciodată grăbit la întîlnirea cu lumea… Alteori candoarea lui de matur, da, cred că e și o candoare a maturității. Însă în muzeul în care Folon a ținut să-și evoce viața creatoare, aflat într-un cadru de natură aș spune idilic, dacă nu ar fi cît se poate de real și accesibil, am întîlnit ”persoanalitatea multiplă” a omului lui Folon și a femeii pe care sculptorul a imaginat-o. Asociind temelor (abstracte sau figurative) discrete sugestii brâncușiene, starea aparent impasibilă a omului folonian e redată în replici subtile, distincte, într-o diversitate care ține de vocația creatorului de a vedea și, totuși, camufla nuanțele… Maniera în care Folon își lasă privite sculpturile și desenele e punera lor între oglinzi, uneori și a spectatorului. Rezultatul nu e o ”amețeală” care să te cuprindă ci un joc al privirii în toate detaliile deodată, într-o ”dimensiune” extinsă în imaginar.
Muza adormită…
(Foto la Fundația Folon / Fondation Folon, 14.05.2015; fundația se află pe domeniile castelului de La Hulpe, lîngă Bruxelles)
Am risipit multe cuvinte
Ca un agricultor ce a uitat de recolta pîrguită
Peste care dă o hulă, o dimineață,
O lene, ori ceva se întîmplă pe umărul stîng
(Foto: Andra Agachi, 1.11.2014, în incinta Fundației Folon, La Hulpe, Belgia. Statuia în bronz e creația sculptorului Jean-Michel Folon)
Dacă despre omul sculptat de Folon am înțeles, de cum l-am văzut, că-l pot descrie în relativ puține vorbe fără a-i ciunti ”substanța”, cu femeia creată de același e mai greu… Observația la îndemîna oricui ar fi că e (în)cîntătoare, așa longilină cum a imaginat-o sculptorul, cu brațele strînse hieratic și ridicîndu-și capul mai degrabă tăcînd, ca o întrebare nerostită… O trimitere la Brâncuși nu ar fi tocmai deplasată, măcar pentru a reliefa mai degrabă ceea ce e diferit în tratarea temei, la pasăre mă refer…
(Foto în incinta Fundației Folon, La Hulpe, 12.10.2014)
dumitruagachi
Dumitru Agachi's Weblog 