Nu

Am călcat pe multe pietre căzute din ochii
celor care s-au strîns să afle care e marea mea
suferință
alta, dincolo de toate oasele care s-au frînt și pe care le vedeau.
Asta nu-i mulțumea, se întrebau, și de ce ochii
au înviat, cum adică umblu, lepădîndu-mi
cuvintele, acolo, pe unde ei nu au chef să vorbească, cum să dau răspuns întrebării
pe care nu o au pe buze, nu o vor amestecată cu nervii înșirați între copacii înfloriți
din care zboară mierle, cum umblă rujate femeile nopții pe autostradă…

(Rouen, 12.4.2015)

Publicitate

Estimp

Rouen-ul gotic deșirat în pietre! (12.04.2014)

Lacrimi

Detaliu, chipul Mariei Magdalena

Rogier van der Weyden e un pictor flamand, ”primitiv” flamand, in sensul de printre primii… S-a născut în anul 1400 (pentru o reprezentare istorică, în Moldova începea domnia lui Alexandru cel Bun), iar opera care se află la Prado e datată în perioada 1435 (doi, trei ani după moartea aceluiași voievod, 1432)… Lacrimile pictate de Rogier van der Weyden sînt printre cele mai transparente, autentice și pline de o forță a tăcerii pe care o îngheață durerea cea mai profundă.

Detaliu, chipul apostolului Ioan

Rogier van der Weyden, Coborîrea de pe cruce,1433-1435 c., Prado, Madrid, ulei pe lemn, 220 × 262 cm (ansamblu / detalii) (sursa: Wikipedia)

Colecția unui amator din Anvers: Muzeul Rockox (29.06.2014)

Pare incredibil cît de longevive sînt micile muzee ale amatorilor de artă. O casă onorabilă avea un salon cu picturi, iar unii colecționari din vremuri baroce s-au dedicat pasiunii pentru artă la modul sublim. În Anvers sînt cel puțin trei astfel de muzee: muzeul Rockox, muzeul Mayer van den Berg și casa lui Rubens, pictorul fiind și un pasionat colecționar… Colecțiile sînt cele mai intimiste muzee. Au șarmul de a fi mici și heteroclite. În Anvers, muzeul unei colecții e însăși casa în care s-a format. Casele belgiene, chiar și cele somptuoase, au saloane mai degrabă înalte decît mari. Impresia de intimitate confortabilă e sporită de șemineele înalte și baroce, întregind un veritabil ”tablou” de atmosferă…

Pictura ”Judith” aparține Muzeului Regal din Anvers. Perfecta redare a voalului transparent e opera lui Jan Massijs, pictor din Anvers (1509 – 1575). Reproducere de pe site-ul muxeului.

(Anvers, foto 29.06.2014)

Fascinația grădinii geometrice

Castelul și abația, prin atracția lor către ”locul ferit” / ”locul fericit” ce trebuia extras din mizeria înșelătoare a lumii, au făcut posibilă grădina liniștită. (Trimit la grădinile pe care le-am văzut la Castelul din Seneffe, la cel din Gaasbeek…) E spațiul în care vocația clasicistă a perspectivei și funcția ordonatoare a spiritului, în raport cu năvala vegetalului, similară cu dezlănțuirea gregară a umanului, aduce o pace mai degrabă nelocuită. Verva era anulată, printre arborii geometrizați nici păsările nu-și mai găseau locul. Îmi părea că regăsesc ceva oriental, privind prundișul perfect greblat al aleelor, însă nu e deloc așa. Fascinația grădinii geometrice este una rece și înșelătoare. Din fosta abație din pădurea Cambre / Abbaye de la Cambre, a călugărilor nobili (nu e deloc o contradicție în termeni) cistercieni, a rămas o splendidă grădină geometrică, foarte bine întreținută și astăzi. Plasată pe coastișă, succesiunea de terase dă impresia grădinii suspendate, e și geometrie pe verticală, verde și albă între contururi și scări largi din piatră.




(Foto: 24.05.2014, Abbaye de la Cambre, Bruxelles)