Iluzia cea de sărbători

Ingeniozitatea nemțească recreează uneori uimitor lumea basmului, ea devine incredibil de adevărată de exemplu la Koln, imaginînd în țara piticilor un teleferic fabulos și concret… Rîsete de copii și nostalgii de flașnetă fac din apusul din oraș o poveste veselă… (foto, 28.12.2016)

Iarna de toamnă din jurul casei…

Jurnal foto meteorologic: … de cîteva zile e o vreme de toamnă tîrzie cu nouri albi, proiectați pe un cer albastru, vioriu, uneori, nimic cenușiu în apropierea solstițiului.

Un rest de toamnă adunat de vînt…

În fața multor case din cartierele verzi din Bruxelles, arbuști din specii difereite colorează intens întregul an: cu un frunziș des și impenetrabil începînd din primăvară, cu mulțimea de fructe roșii în plină iarnă…

(Foto, 19.12.2015, Auderghem, Bruxelles)

Libertatea de a scutura pe fereastră…

Cei mai mulți nu știu ce înseamnă
Să poți scutura pătura pe fereastră cînd ai chef…
După o noapte de nesomn,
După o zi în care tristețile au urcat prin femur și antebraț ca într-un balansoar
E interzis să-ți scuturi pătura la fereastra chiliei,
Nu ai acces la aerul suspendat dincolo
Nu ai de ales
Nu e
Veluxul mansardei lasă doar cerul pătrat și un număr irațional de nouri
Nu poți alunga nimic printre ei
La salon fereastra înaltă se deschide
În privirea tîrzie ca umbra de iarnă…

(foto, Bruxelles, Auderghem, 19 decembrie 2015)

Alb și negru…

În lumea catolică, sfîntul cu barbă de iarnă așteptat de copii e Nicolae, Saint-Nicolas… Folclorul i-a adăugat episcopului, care le apare copiilor cu toate simbolurile forței sale de seducție – bastolul și mitra arhierească impozante, mănușile imaculatei sale sfințenii și, mai ales, darurile – un personaj în absolut contrast, rău și negru (desigur)… E Père Fouettard, (Père La Pouque în Normandia, Hans Trapp în Alsacia, Rubelz/Ruppknecht în Lorena germanofonă, Hanscrouf în Liège, Hans Muff în regiunea germanofonă din Belgia, Houseker în Luxembourg…) sau Zwarte Piet (Petru cel negru) în Flandra belgiană și în Olanda. Imaginea sperietoarei de copii a evoluat, de la un călugăr aspru, inchizitorial, cu gluga lui imensă și neagră în care încăpea răutatea oribilă, la un simpatic valet african, îmbrăcat baroc și care poartă cu el o carte încăpătoare pentru toate păcatele infantile… El e cel care aplică pedepsele (cu biciul cel vestit la Creangă, Sfîntul Nicolae cel din cui…) Copii îl privesc pe veselul negru cu circumspecție, însă știu că e răul necesar din viața lor… Dacă nu vine negrul, nu vine nici albul…

(sursa foto: RTBF)

Seara pomului cu stea

În pom înșir-te mărgărite
Cu de toate-n sus și-n jos
Pe cetine ofilite
Care dor de portocale
Și ocale de sclipici
Vin și staniol smochine
Pe arici de catifea
Să presare în botine
Trei scaieți și-un praf de nea
Steaua urcă și coboară
Ciucurii angelici, moi
De la vîrf în sus pe nouri
Dorm pitici doi cîte doi
Nu mă-ncearcă nici o stare
infantilă
De cățel cu negri-i ochi
Cînd în pom am pus cuminte
O ghirlandă și-un pisoi

(foto în Grand-Place, Bruxelles, 6.12.2014)