Category: dialoguri



Privind prin Jardin des Tuileries.


Impasibili printre tunuri… (Les Invalides.)

Portrete văzute la Pont des Arts.


Teoria relativității in nuce! sau ab absurdo! sau un chic de street suprarealism… În fine, surpriza arhitecturală e autentică… În piața largă din fața Primăriei din Paris, cu grandoarea ei barocă pînă la saturație, un arhitect a imaginat jocul acesta de uși recuperate din locurile în care casele mor! Sînt uși inaccesibile, sînt uși iluzorii! Lasă totul închis. Memoria încuiată e iremediabil pierdută. Casele din spatele acestor uși nu se mai văd… (Place de l’Hôtel-de-Ville – Esplanade de la Libération.)

(Foto, Paris, 3-5 iunie 2017, copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri


Pe la sfîrșit de mai, la Bruxelles se întîmplă un consistent festival de jazz. Se numea ”marathon” de jazz (și era mai sugestiv, vorbea de la sine despre grandoarea momentului), de anul ăsta se numește mai modest ”Brussels Jazz Weekend”. Dar e același important festival, cu 5 scene în aer liber și vreo 80 de cafenele și braserii dedicate jazzului. Și de vreo 5 ani, de cînd ascult cîntările de prin piețe, singura prezență românească am văzut-o ieri seară (27 mai) în Place Sblon. O prezență de excepție a trupei Bega Blues Band. Nu e un jazz ”curat”, nicidecum, e o (in)fuziune între rock și jazz, în care improvizația pe teme de folclor, de la ”Cine iubește și lasă…” pînă la ”melc-melc codobelc” e frumoasă și discretă. Jazz-rockul e cît se poate de vechi, de pe la sfîrșitul anilor 1960, glumind aș putea spune că are cam vîrsta trupei! De altfel, sonoritățile anilor 70 se insinuează foarte izbutit în interpretarea trupei!
(foto, 27 mai 2017, Place Sablon, Bruxelles. Imagini și text sub protecția legii drepturilor de autor)

Cîndva foarte la modă, pe la normanzi, flamanzi, francezi umplînd pereții din castele cu legende medievale ori, mai aproape de noi, baroce și mitologice, tapiseria rezistă, iată, ca fenomen plastic. E chiar o ”revelație” monumentala înșiruire de covoare cu franjuri expusă la Catedrala Saints-Michel-et-Gudule din Bruxelles. Tapiseria are încă multe de povestit și integrările plastice actuale îi oferă destule șanse, mai ales că tehnicile s-au amestecat. Cunoscuta artistă australiană Irene Barberis expune (în ”premieră mondială”, zic organizatorii) lucrarea sa monumentală ”Tapestry of Light”. A folosit materiale cu proprietăți fluorescente, iar cînd e iradiată (din cînd în cînd) cu proiectoare de ultraviolete, tapiseria oferă privitorului un foarte sugestiv spectacol vizual, cu totul dramatic. Autoarea a recreat pe teme din Apocalipsa de la Catedrala din Angers, tapiserie țesută între 1373 și 1382 în atelierul francezului Nicolas Bataille, însă după desenele flamandului Hennequin din Bruges!
Totul e sinteză, pe lumea asta. Chiar și ultraviole(n)tă!
(tapiseria este expusă în interiorul catedralei pînă pe 15 iunie 2017)

Irene Barberis, ”Tapestry of Light”; tapiseria în lumina filtrată de vitraliile catedralei.

Tapiseria iradiată cu ultraviolete.

Motivul plastic trimite la vitraliile catedralelor:

Multe găsim la vizionarul Folon. Omul-pasăre, atăt de rar întîlnit pe pămînt, își plimbă disperarea mută. În viziunea artistului, acest om frumos și stingher traversează singur un peisaj terestru în care nu mai e nimic. Sugestia unor zăpezi atrofiante, cum sînt cele tocmai (20 și 21.04.2017) căzute peste Europa, e surprinzătoare…

”22|04 – Journée internationale de la Terre nourricière
Folon saisit régulièrement son pinceau afin de soutenir les causes écologiques. Au-delà de l’aide qu’il apporte aux défenseurs de l’environnement en leur procurant une visibilité, son amour et son respect pour la nature se ressentent tout autant dans la plupart de ses œuvres. L’arbre, l’oiseau, la Terre, autant de thèmes récurrents auxquels l’artiste tente de nous sensibiliser pour éveiller en nous le désir de les préserver.” (text și imagine preluate de pe pagina de faceboook a Fundatiei Folon, Bruxelles)

dscn5150w

Singura prezență românească pe care am descoperit-o de trei ori la BRAFA, pentru a fi pe deplin confirmată, a fost Victor Brauner!
Cele trei pînze expuse țin de enigmaticul ”explicit”, mitologic, arhetipal, de cea mai bună calitate brauneriană. Suprarealismul său nu e deloc ocultant, disimulant, e mai degrabă direct, vezi ceea ce crezi că vezi! Pînzele lui Brauner sînt încifrate, ezoterice și atît. Nu există, ca la Magritte sau la himericul Dali, ceva dincolo de tablou care să-ți aburească privirea, ca ceața unei dimineți… Privind un simbol al infinitului (uman) hașurat de Brauner nu poți aclama: am văzut infinitul! Însă ”diabolica” lui ”exhaustivă” te lasă cumva fără margini (de gîndire)! E interesant că una dintre galerii l-a expus pe Brauner printre ceramică precolumbiană! Fecunditatea zeiască pe care o revelă acea pictură a lui Brauner (”Forme Mère Pondeuse”, 1962), vocația pămînteană a hrănirii, era cît se poate de bine asezonată mitologic. O altă pînză, poate cea mai ”picturală” dintre cele trei (”L’evasion”, 1945), trimite la himerele imaginate de fiecare dintre noi: firul lumii se întinde între moriști complicate! Doar culoarea rămîne, doar timpul se deșiră…
(foto la BRAFA 2017; evenimentul a trecut, impresiile rămîn…)

Victor Brauner, 1962, 81 x 100 cm, u.p. ”Forme Mère Pondeuse”, Galerie Mermoz
dscn5153w

Victor Brauner, ”Esprit du lait”, 1948
dscn5203w

dscn5206w

Victor Brauner, ”L’evasion”, 1945, u.p., 54 x 65 cm.
dscn5208w

dscn5209w1