Tag Archive: Amintire



E o modă, da nu-mi place… La cartoanele cu citate mă refer, la izvorașele de panseuri prefabricate. Așa că vin și eu cu unul. Tocmai pentru că mi-a plăcut! Nu cartonul gol-goluț, ci povestea pe care o adaugă gleznele cu trandafiri… La Bruxelles a fost ”La Fête de l’Iris” (7 mai 2017) și de acolo am cules povestea…
(foto sub protecția drepturilor de autor; preluarea și reproducerea sînt interzis)

Anunțuri

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Lemn vechi, din care ce era mai slab s-a topit. Rămîne, un timp, esențialul, cîteva decenii încă, uneori omului i se pare că s-a ”deteriorat” complet și il înlăcuiește cu un lemn nou, neosificat…. Însă toată poezia trecerii și topirii e acolo, in crucea firavă din lemn și în ostrețele cu gîturi și ciocuri de ”măiestre”. (foto 3 aprilie 2016, biserica veche din satul Suharău, Botoșani)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Masă de pomeni… Nu erau ”case prăznicale”, era doar teiul secular și comuniune….

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

E o batcă. Cu talentul său, bunicul i-a cioplit fusul dintr-un lemn de salcîm. Cred că acel cub de oțel dur se găsea la ”cooperativa” din sat, cum îi spuneau casei cu două odăi, ce fusese a unui chiabur și devenise un fel de magazin cu de toate, universal în miniatură. De acolo mi-am cumpărat pe cinci ouă ”Geniul și zeița”, cartea lui Huxley. Sau poate că acel oțel fusese bătut și călit de vreun țigan, în verile în care șatra se așeza la marginea satului și începea să umble după ouă și găini, luînd la reparat și spoit cazanele vechi de prin ogrăzi. Era prin 1975, cîțiva ani mai înainte poate, cînd bunicul a cioplit și rotunjit cu rașpele pe care le avea, bucata aceea de salcîm. A făcut și un inel de fier în juru-i, să nu se crape lemnul de atîta bătaie și uscare. Inelul e mîncat acum, abia se mai ține, are însă o rugină frumoasă, ca din pictură. De altfel, înainte de o nouă ascuțire a coasei, undeva sub umbra unui copac, sau la colțul umbrit al casei, pe la amiază, înainte de un somn bun pe arșița în care nimeni nu putea lucra, uda bine lemnul să fie mai trainic, mai umflat și să stea oțelul nemișcat, încît fiecare lovitură cu gura ciocanului să fie precisă și sprințară ca un ritm de jazz. Pumnul lui nu era niciodată strîns pe coada ciocanului, care parcă juca în mînă și ar fi putul cu ușurință zbura undeva, dacă precizia ritmicii nu l-ar fi coborît cu iuțeală pe coasă, lăsînd pe buza ei o crestătură fină, ca o mușcătură nervoasă iar eu mă miram cum de nu dă sîngele pe buza aceea atît de fin mușcată de nervii dibaci ai bătăii. A luat tata batca atunci cînd bunica mea, mămuța, nu a mai avut ce face cu ea. Mămuța învățase cum-necum să bată coasa, după ce murise bunicul. Dar suna dogit și aiurea, coasa căpătase dinți sparți și un fel de gingie boantă. O mai repara tata, cînd venea vara de la fabrică și cosea peste tot. Ani buni batca i-a folosit tatei. Acum măsoară singurătatea, ca o limbă de ceas căzută. Mi-am desenat din ea un cadran solar.

(Foto 25 iulie 2015, Smîrdan, comuna Suharău)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nu pot să-mi reprim nici acum, după ce a trecut ceva timp, senzația grea din stomac, ca după o maioneză indigestă, pe care am avut-o la vederea acelui autobuz diform, în care părea că se varsă cascada de celuloză… Cărți? Erau topite într-o pastă colorată, uneori argintie ca stropii sclipind în soare. Șuvoiul poartă cuvintele decolorate, amestecate, frînturi… Aluviuni, nisipuri, nimic altceva. Rămîne, din spiritul ambalat în semnele pe care tocmai le scriu și eu, doar ”materia curgînd”. Esențialul e în altă parte și zeul arată cu un simplu gest calea spre ieșire. Ieșirea din toate psihozele! (”Biografias” – instalație de Alicia Martin pe zidul Universității din Mons, în cadrul ”Mons – capitală culturală europeană, 2015”; foto, 17 mai 2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Statuie pe cupola Universității din Mons.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La Bruxelles, cîteva zile e maraton. ”Jazz Marathon”. A fost vineri și a fost sîmbătă și mai e și… Duminică (24 mai 2015). Toate felurile de jazz: ”tradițional” (ha! cînd a fost jazzul tradițional?), ”modern ” (hai să-i spunem postmodern), bluesuri, latin (nu, nu e de la romani și daci…), afro (da, de la negri) ș.a.m.d.
Ieri seară am asculta-o pe Rosie în Grand-Place, cîntînd cu olandezi (nu chiar zburători, da buni!). Atmosfera a fost mai interesantă ca Rossina(nta)… Da nici ea nu a fost rea. Pianistul foarte bun. Se cîntă enorm de mult, peste tot prin Bruxelles (4 scene în piețe și 84 de baruri, cluburi, cafenele)…

Ntjam Rosie
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Unora le place jazzul!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Unora… poate că nu!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Unii sînt extrași din ritmul minții…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Unii sînt prinși într-un fel de balet…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto D.A., jazz în Grand-Place din Bruxelles, 23 mai 2015; fotografii și text aflate sub protecția legii drepturilor de autor; preluarea nu este permisă fără acordul meu.)