Griful

Am văzut mai demult un documentar despre Mongolia. Un bărbat ce-și purta turma și iurta cioplea în lemn, cînd avea răgaz, figurine de cai. Lucra cu atîta măiestrie și răbdare de parcă ar fi sculptat un zeu! De fapt asta și făcea, doar un mongol ar putea surprinde cu atîta precizie alura și frumusețea unui cal. Privind griful acelui instrument rezemat de spătar într-o clipă de odihnă, mi-am amintit de omul care cioplea… La Tîrgul de Crăciun 2017 din Bruxelles e invitată Mongolia și așa am văzut un mic ansamblu cîntînd muzică tradițională din ”violoncele” cu 2 coarde groase, făcute din păr lung de cal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto, 27 decembrie 2017, Piața Bursei, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Jumi-juma

Oricît de mofturos ai fi, după o călătorie la Bruxelles tot rămîne ceva, pe lîngă ce-ai cumpărat. Nu doar ce-ai văzut, dar poate și gustul unei beri, unei praline aromitoare, tihna sau poate graba unei cafele, cine știe…
Însă dacă vrei să guști cireașa de pe tort e bine să treci pe la ”Cirio”. (E lîngă Bursă, pe stînga cum te uiți la treptele intrării.)
În acea tavernă Art Nouveau au inventat, pe la 1930, ”Half en Half” (se pronunță cum am scris) însă asta nu veți afla din ghiduri turistice. În paharul lung îți toarnă jumătate șampanie, jumătate vin alb. Paharul e umplut pînă-n ”cerc”, dar nici o picătură nu curge pe tavă. Nu ridici paharul la gură, n-ai cum, duci gura la pahar și prin plecarea capului saluți sala! Dacă încercați să amestecați acasă n-o să iasă. Ori șampania va fi prea nu știu cum, ori vinul prea aspru, combinația potrivită au găsit-o acolo. Și nici nu ai cum fura rețeta, cînd vine cu sticlele pe etichete scrie doar ”Le Cirio”. Atît! Restul e savoare!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto, 27 decembrie 2017, taverna ”Le Cirio”, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Iluzia cea de sărbători

Ingeniozitatea nemțească recreează uneori uimitor lumea basmului, ea devine incredibil de adevărată de exemplu la Koln, imaginînd în țara piticilor un teleferic fabulos și concret… Rîsete de copii și nostalgii de flașnetă fac din apusul din oraș o poveste veselă… (foto, 28.12.2016)

Culoarea unei dimineți…

Cenușie, metalică, asperitățile ei netezite de undele apei… Lacul adauga chip halucinant unei liniști urbane ce părea dincolo de vremi, așa cum jumătatea de roată, întregită în reflectarea ei acvatică, mișcătoare, o adîncește și mai mult…

(foto 17.12.2016, lacul Tenreuken din Bruxelles; lacul se află în unul din imensele parcuri din oraș…)

Jucîndu-mă cu ceața pe canal…

Ceața epurează perspectiva. Ea aduce peste toate o fluiditate rece, lăptoasă, lipsită de orice ecou, e silențioasă și înșelătoare, e un camuflaj adecvat al nefastului… E metafora însăși a individualității precare. Ea te separă de orice, tinzînd să te adîncească în tine însuți și transformă singurătatea angoasantă a străzilor aglomerate și caniculare într-o reconfortantă răcoare cenușie…

(foto 3 decembrie 2016, Bruxelles)