Tag Archive: fotografia cu Olympus



Pentru ca eu, un pămîntean ca oricare altul care ajunge acolo, să pot vedea (și încă gratuit) suita de opt excepționale tapiserii ”La Dame à la Licorne”, statul francez a pătit în 1882 (!) suma deloc neglijabilă de 25 500 franci. Prosper Merimée descoperise tapiseriile pe la 1841 (!) și de atunci au tot fost urmărite (era să spun de instituțiile statului) să nu dispară (printr-un gest al vreunui ignorant) un astfel de tezaur. O fi puțin lucru, mă întreb? Francezii, cei mai mulți dintre ei, au știut mereu ce au de făcut! ”Un grand merci!”
(fotografia mea fără bliț, evident, muzeul francez mi-a lăsat plăcerea de a face poze… Paris, 4 iunie 2017, Muzeul Cluny; copyright ©Dumitru Agachi)


Pe la sfîrșit de mai, la Bruxelles se întîmplă un consistent festival de jazz. Se numea ”marathon” de jazz (și era mai sugestiv, vorbea de la sine despre grandoarea momentului), de anul ăsta se numește mai modest ”Brussels Jazz Weekend”. Dar e același important festival, cu 5 scene în aer liber și vreo 80 de cafenele și braserii dedicate jazzului. Și de vreo 5 ani, de cînd ascult cîntările de prin piețe, singura prezență românească am văzut-o ieri seară (27 mai) în Place Sblon. O prezență de excepție a trupei Bega Blues Band. Nu e un jazz ”curat”, nicidecum, e o (in)fuziune între rock și jazz, în care improvizația pe teme de folclor, de la ”Cine iubește și lasă…” pînă la ”melc-melc codobelc” e frumoasă și discretă. Jazz-rockul e cît se poate de vechi, de pe la sfîrșitul anilor 1960, glumind aș putea spune că are cam vîrsta trupei! De altfel, sonoritățile anilor 70 se insinuează foarte izbutit în interpretarea trupei!
(foto, 27 mai 2017, Place Sablon, Bruxelles. Imagini și text sub protecția legii drepturilor de autor)

”Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.”

(Foto în preajma mănăstirii de beghine din Bruges, 21 mai 2017)

Uneori, chiar și arhitectura impersonală spune ceva…

(foto, 26.05, Bruxelles)


E o modă, da nu-mi place… La cartoanele cu citate mă refer, la izvorașele de panseuri prefabricate. Așa că vin și eu cu unul. Tocmai pentru că mi-a plăcut! Nu cartonul gol-goluț, ci povestea pe care o adaugă gleznele cu trandafiri… La Bruxelles a fost ”La Fête de l’Iris” (7 mai 2017) și de acolo am cules povestea…
(foto sub protecția drepturilor de autor; preluarea și reproducerea sînt interzis)