După dealuri

Cînd am început a IV-a, tata mi-a cumpărat plumieră mare din lemn, lucrată fin, lustruită ca o vioară făcută la Reghin… Avea loc pentru radieră și locușoare multe pentru ”culori”, să stea perfect ascuțite. După un timp s-a colorat ”pastel”, peste tot era pătată de cerneală și nu-mi mai plăcea, dar zornăiau culorile în ea ca bețele pe tamburină și cînd alergam cu ghiozdanul-vibrafon în spate cream o simfonie colosală, a fost singura și convingătoarea mea activitate muzicală!

După dealuri i-am văzut fumînd și dracu m-a pus să-i spun bunicii, în prima duminică preotul a știut și de la el și preuteasa-învățătoare. Cei trei mi-au luat plumiera de ciudă c-am fluierat în biserică și-au spart-o de tot după dealuri, atunci am păcătuit pentru prima dată, plîngînd, dorindu-mi cumplit să moară cei trei…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto, 1 noiembrie 2017, ”Les Lacs des l’Eau d’Heure”; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Publicitate

De sărbătoare

Un japonez învolt în lumina înserării…..

(foto, 8 aprilie 2017; drepturi de autor rezervate)

Cerul cu linii…

Ar părea că e un V trasat de îngeri dar nu e… Pe cerul bruxelez fără nori era doar fum, un fum frumos, desigur, însă intens, greu, fumul drumurilor lumii…

Efectul de se(a)ră

Oglinda își schimbă ”meta-fizic” natura ei de reflectare, sub efectul optic subiectiv al unui punct de vedere. Punctul meu terminus e cel al fluturelui, seara tîrziu.

(Foto D. Agachi; 2.09.2012, înserare într-un parc, Bruxelles)

Înserări…

Oricît de lungă și euforică ar fi o vacanță, încep să înțeleg că e pe sfîrșite, așa cum simțeam aceeași mîhnire în copilărie, privindu-i înserările. În ultimile zile din august se face seară dintr-o dată, de parcă mi-ar răpi vreo două ore. Am retrăit iarăși senzația orelor care dispar în roua cu mirosul proaspăt de toamnă încă neajunsă… Lapi alerga!

(Vacanță cu Lapi, Bruxelles, seri de sfîrșit de august)