Category: note de lectura


Lăsînd buna impresie că e o alcătuire reușită între sat și oraș, Honfleur a dat picturii impresioniste un cadru de exprimare foarte frumos, cu străduțe montane ce-ți solicită efortul urcării liniștite și un port primitor, bun la contemplarea în lumină, peste vîrfuri de catarge…🙃

(foto 26.07.2017, Honfleur, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri

Am avut o reținere să asociez picturi celor cîteva fotografii făcute falezelor înalte și scobite de natură de la Étretat… E însă un simplu exercițiu de a înțelege clipa de culoare, nimic altceva…





Monet, L’aiguille et la porte d’aval…

Am citit pe un blog: ”Guy de Maupassant, grand ami de Monet, l’accompagna souvent le long des falaises, et il nous a laissé cet intéressant témoignage, daté de 1885, sur le travail du peintre, qu’il vit alors, suivi par des enfants qui portaient « cinq ou six toiles représentant le même sujet à des heures diverses et avec des effets différents. (…) Le peintre attendait, guettait le soleil et les ombres, cueillait en quelques coups de pinceau le rayon qui tombe ou le rayon qui passe. » Il ajoutait :« Je l’ai vu saisir ainsi une tombée étincelante de lumière sur la falaise blanche et la fixer à une coulée de tons jaunes qui rendaient étrangement le surprenant et fugitif effet de cet insaisissable et aveuglant éblouissement. Une autre fois, il prit à pleines mains une averse abattue sur la mer et la jeta sur sa toile. Et c’était bien de la pluie qu’il avait peint ainsi, rien que de la pluie voilant les vagues, les roches et le ciel, à peine distincts sous ce déluge. »”

Mulțumesc autorului anonim.

(foto 27.07.2017, Étretat, France; copyright ©Dumitru Agachi).

…din respect pentru tradiție, cunoaștere, înțelegînd efortul uman incredibil de a construi și prețuind frumosul, în general, omul păstrează ceea ce a reușit să scape războaielor fără noimă… Sigur că-și adaptează locuirea, doar n-o să trăiască spălîndu-se din cană, însă o face integrînd ce e special, irepetabil, ce a fost creat de meserii acum moarte….


”L’abbaye Notre-Dame de Bernay; Son église abbatiale par la précocité des talents de ceux qui l’ont conçue en fait un point de départ pour comprendre les réalisations majeures de l’art normand, y chercher les premières manifestations de l’architecture romane en Normandie et y suivre le progrès des techniques ainsi que du style architectural et décoratif.” (sursa)

(foto 25.07.2017, Bernay, Haute-Normandie, France; copyright ©Dumitru Agachi).

După restaurarea picturii interioare înnegrite de vreme, privitorul Suceviței care reușește să depășească gestica grăbită a închinărilor formale, devenind mai atent la ”atmosferă”, lumină, detalii și nuanțe (nu numai cromatice) poate avea veritabile surprize… Una dintre ele: la partea de sus a pereților camerei mormintelor sînt pictate, de jur-împrejur, pe două registre, scenele vieții Profetului Moise, de la ”copaia” din apele Nilului la Ieșirea din Egipt (Exodul) și rătăcirea în pustiu, pînă la construirea Cortului. Redate cu acribie biblică, scenele sînt și remarcabile pictural. O astfel de reprezentare detaliată, pe o așa întindere, ca un veritabil ”roman” BD, e cu totul neobișnuită în pictura epocii. Atenția acordată temei e cumva explicabilă: accentul cade pe ”Legea cea veche” pe care creștinul nu o poate ignora în situarea pe calea cea nouă, cristică! Tocmai de aceea, în cea mai amplă dintre scenele pictate, Moise își conduce poporul la Templu. Iar pentru a-l reda în toată măreția lui albă, artistul a pictat biserica albă a Suceviței, abia terminată. Încă nezugrăvită la exterior, biserica e zveltă ca o arcă. Mai mult, imaginea nu conține pridvor, e încă o confirmare că ele au fost adăugate mai tîrziu…. (Uneori ”arheologia” iconografică poate confirma ceea ce pare simplă speculație…)


(Foto 17 aprilie 2017, Mănăstirea Sucevița; text și imagini sub protecția drepturilor de autor, reproducerea nu este permisă fără acordul meu)

dscn3856w1
5 orașe se numește expoziția lui William Klein de la Bruxelles. Privitorul are șansa de a vedea selecție fotografiilor făcută de autorul însuși. E un mare privilegiu pentru privitor și, poate, și pentru artist, la cei 88 de ani (s-a născut în 1928). Din, să ne imaginăm, cred că nici nu sînt în stare să evaluez corect, cele cîteva zeci de mii, poate sute de mii, de imagini cîte s-or fi adunat în profesia de fotograf de modă, de reportaj, de stradă, a ales atîtea cît să umple dens cu tablouri mari pereții unei săli cu balcoane. Înrămările autorului trimit la impresia unor decupaje fruste din ziarele vechi, nu au contururi de carton, doar cadre negre, fine, susțin imaginile. Cele 5 orașe sînt megalopolisuri iconice pentru lumea modei și a vieții culturale, a ritmului nocturn, în general: New York, Paris, Moscova (da!), Roma și Tokyo. Interesant, nici un cadru de peisaj nu se regăsește: totul e expresie și forfotă umană, de la cea cotidiană, la cea amestecată între glamour și pauper. Fotografiile lui WK surprind un amestec de viață așa cum a ajuns, fascinantă și ieșită din tipare, de la cele estetice la cele arhetipale, de la semnificativ la obișnuit și iluzoriu: strada, piața, barul… Din toată opera, autorul și-a ales 4 (cred că am numărat bine) imagini color: o manifestație feministă, o întălnire de ”domni” la club exclusivist, o scenă de paradă gay, altfel spus, fotografiile unor contraste (și, pentru cei mai mulți, derapaje) sociale.
Pictor de formație, autorul a lucrat pe cele mai ”tari” fotografii ale sale, pe cele care reduc la esențial o poveste cît lumea de veche! A adăugat peste fotografii culori tari, în compoziții abstracte de un grafism care să sugereze acolo unde fotografia nu poate mai mult sau nu poate și altceva. ”Tehnica mixtă” (nu am altă ”formulă de specialitate”) rupe fotografia din cotidian și o transpune în atemporal altfel spus în ”artă pură”.
Imaginile au uneori un șarm de film fellinian, cum e celebra imagine din Roma, în care alb-negrul rochiilor a două femei e surprins pe ”zebra” străzii trecînd în sensuri contrare, într-un furnicar uman care le ignoră. WK a scos moda din studiouri garnisite cu lumini și a plasat-o în ”concretul” citadin autentic, încît lumea străzii devine altceva, una onirică.
Născut american, WK e ”artist francez” prin adopție culturală: a studiat, trăit și și-a făcut opera la Paris. E ”artist multiplu și inclasabil (!): fotograf, cineast, pictor și creator de cărți”, de albume mari, superbe (aflate, de altfel, la vînzare în expoziție). E, cumva, ”părintele” (spun biografii, ei nu ocolesc deloc limbajul clișeist, nu au frustrări) ”street photography”. E din bibliografia obligatorie pe temă!
Expoziția e o premieră pentru Bruxelles și se află la Botanique (clădirea fostei Grădini Botonice) într-o sală deosebită, atractivă ea însăși.
(31.12.2016, fotografii de atmosferă; precizez că fotografiatul în interiorul expoziției nu e interzis)

dscn3888w1

dscn3869w

dscn3878w

dscn3877w

dscn3882w1