Category: jurnal de calatorie



Rezultînd dintr-un domeniu al unui burghez de vază din Bruxelles și deschis publicului încă din 1982, Parcul Tournay-Solvay (numele ultimei propietare, Thérèse Tournay-Solvay) a păstrat în bună stare toate (”acareturile”, să le spunem așa) cîte se găseau în acea gospodărie completă. Are o livadă frumoasă și o grădină de legume în care se amuză copiii și nu numai. Însă ceva e mai aparte în grădina aparent sălbatică: are alei pietruite și o ordine ruptă din erudiția peisageră franceză și clasică…


(foto din 27 august 2017, Parcul Tournay-Solvay, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri


”Casa istoriei europene” e noul muzeu deschis vara asta la Bruxelles. E frumos, n-ai ce-i reproșa estetic și-l vezi gratuit! Pentru asta a fost impecabil restaurată și extinsă clădiirea unei vechi clinici dentare pentru copii defavorizați. Cîndva Belgia știa să-și asume proiecte sociale de anvergură și acea clinică a fost un bun exemplu de mecenat caritabil. Acum e cu totul altfel și ”crize” de toate felurile. Prin urmare, clădirea a fost preluată pentru istorie de Parlamentul European. Numai că nu vei regăsi una, la istorie mă refer, obiectivă și critică ci una ideologică și propagandistă. Iar un estic, mai ales, vesticii fiind de o șarmantă credulitate infantilă, va simți imediat ”parfumul” propagandistic ieftin… Doar încrezătorii în UE și cei cu gîndirea foarte ”corectă” se vor regăsi printre etajele aerisite, (euro)scepticii nu! Noile viraje naționaliste europene n-au ajuns încă în muzeu. Nici Brexitul! Premiul Nobel pe care l-a primit UE își are locul, atentatele care ucid cu ferocitate încă de prin 2012, dar care în primul rînd ne-au schimbat viața, nu! Ce regăsim din belșug: diferențele dintre vest și est, confortul și prosperitatea de prin anii 60…70 din secolul trecut, la vest mă refer, desigur, cu ”modelul suedez”, inclusiv de apartament, care au dus la construcția europeană prosperă și care a atras de toate, inclusiv emigrația… Dar asta nu se aude pe scările muzeului. Muzeul uită criza, uită fragilitatea europeană în fața problemei Grecia, uită să spună că din criză nu va mai ieși aceeași UE, din moment ce tocmai industria Europei, care-i conferea forța, e relocată mult dincolo de granițile ei….


Acest arbore al scrisului e opera unui spaniol. Nicăieri nu se regăsește numele autorului, nici în pliante, nici pe tableta cu explicații pe care o primești în muzeu și care-ți recită frumos, inclusiv în românește, cu vocea adormitoare a unei doamne de la telejurnal. Nici un ghid nu știa, a ajuns întrebarea mea pînă la șeful ghizilor… Un artist, ce importanță are….

Sala de așteptare a fostei clinici. Superb desenată, impecabilă restaurere de pictură.

Televizorul de sub pește: model universal! Și încă n-a devenit definitiv istorie, chiar dacă își are locul în muzeu…

Apartamentul ”model suedez”! Ăla decomandat, știți voi, cu balcon pe care românii l-au închis creînd ”modelul românesc”!

Hai și cu criza, prima! Super total!


Unitatea de măsură pentru kilometru!

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

vise dintr-o zi de vară…

Ecranul…

…la ”zidul” mă găndeam și l-am numit evaziv ”ecranul”… Importantă e sugestia de evadare pe care zborul o face posibilă, cînd nici o breșă nu e previzibilă… Asta m-a emoționat la acel avion care mi-a lăsat impresia că abia poate depăși barajul…

”Radiografia logosului” așa mi-a venit să numesc sculptura asta arborescentă din ”Casa istoriei europene”, noul muzeu inaugurat ăn vara 2017 la Bruelles.

Impresia de toamnă din fereastră… (nu exagerez, chiar de pe pervaz…)

(foto din august 2017, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)


…statuia asta ruptă din nori e opera unui bielorus ajuns la Paris, unde altundeva… Ossip Zadkine a venit cu statuia pe care o crease în 1956, la expoziția ce i-a fost consacrată la Cazinoul din Knokke în 1963… Comuna Knokke s-a îndrăgostit de ”Poetul”, l-a cumpărat și de atunci el împrăștie pe plajă un tainic fior tragic…
(foto 11.08.2017, Konkke, Belgia la țărmul Mării Nordului; copyright ©Dumitru Agachi)

Așa cum ne-am obișnuit cu armonia de culori a picturii exterioare care s-a păstrat la cele cîteva biserici din Moldova, ne putem imagina și pereții catedralelor din Evul Mediu ca o interminabilă pictură vie… Nu știu dacă și prin alte părți din lumea catolică a fost la fel, însă în Franța gotică catedrala nu era fie sumbră, cu piatra înnegrită de ploi, fie de un alb lăptos, radiind o lumină vioaie, așa cum arată după restaurări. Catedralele erau, ca și viața, pline de culoare! Asta au descoperit restauratorii: pe toată înălțimea, peste tot, urmele celor 5 culori folosite, chiar și motivele decorative erau colorate. La Catedrala din Amiens un spectacol de lasere simulează frumoasa punte colorată dintre pămînt și cer!

(foto 01.08.2017, Catedrala din Amiens, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

Fațada de Vest, portalul din dreapta, dedicat Fecioarei Maria: proiecția de lasere (CHROMA) simulează, pe baza releveelor de urme de culoare, modul în care exteriorul a fost pictat.

Intrarea de Nord după curățirea pietrei.