Țipăt mut în iarnă…

Multe găsim la vizionarul Folon. Omul-pasăre, atăt de rar întîlnit pe pămînt, își plimbă disperarea mută. În viziunea artistului, acest om frumos și stingher traversează singur un peisaj terestru în care nu mai e nimic. Sugestia unor zăpezi atrofiante, cum sînt cele tocmai (20 și 21.04.2017) căzute peste Europa, e surprinzătoare…

”22|04 – Journée internationale de la Terre nourricière
Folon saisit régulièrement son pinceau afin de soutenir les causes écologiques. Au-delà de l’aide qu’il apporte aux défenseurs de l’environnement en leur procurant une visibilité, son amour et son respect pour la nature se ressentent tout autant dans la plupart de ses œuvres. L’arbre, l’oiseau, la Terre, autant de thèmes récurrents auxquels l’artiste tente de nous sensibiliser pour éveiller en nous le désir de les préserver.” (text și imagine preluate de pe pagina de faceboook a Fundatiei Folon, Bruxelles)

Plimbarea (de amiază, de duminică, de primăvară, de timp…)

Trecător prin (nin)soare…

Omul lui Folon sub umbrela acvatică trimite la singurătatea însăși. Ingeniozitatea sculptorului face posibilă plimbarea prin ploaia tarkovskiană, care cade liniștitor, cu o sonoritate egală și pură.

Trecător prin (ano)timpuri…

(Foto, 26.03.2017, pe Domeniul Solvay de lăngă Bruxelles și la Fundația Folon; drepturi de autor rezervate)

pavajul

Folon are fundamental dreptate. Tastele sînt pavajul fiecărei zile, într-o teribilă singurătate…

(desen preluat de pe pagina facebook a Fundatiei Folon / Fondation Folon, Bruxelles)

Valiza

Folon e cea mai bună ”agenție”…

agenție de turism, agence de voyages, spuneți-i cum vreți…

E cea mai excentrică și mai ”profesionistă”, în cumințenia ei.

Am călătorit, așa cum mă știu, cu o simplă valiză, albă, ca o burtă de chit,
în care nu încap niciodată întreg,
Cine mă închide

îmi retează (stropii ustură pe rănile sărate), ba cîte o mînă, ba picioarele sînt prea lungi,
ba gîtul… Fără gît sînt fără imaginație… Nu are nici o importanță,
Folon e cea mai bună agenție.
Mă duce dincolo, zbor ca oricare pasăre, așa obez,

valiză perfectă în care am încăput…

(Foto 16 august 2015, Fundația Folon, Bruxelles. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Mașina păsărilor lui Folon

Lumea artei lui Folon a fost mereu alimentată de umorul său subtil, nu foarte accesibil oricui, uneori însoțit de un sarcasm care spulberă conveniențele. Umorul său e fie necruțător cu ideile (de viață) moarte ale omului, fie înțelegător, tolerant și ”fericit” în preajma inocenței și frumuseții care-l transformă pe om, din unul bolnav de ”autismul” civilizației (și timpului), într-un liber visător… La muzeul mașinilor din Bruxelles (AUTOWORLD Brussele / ”Musée de l’Histoire automobile”, Bruxelles) se păstrează cea pe care a recolorat-o Folon în 1986. Repictînd-o complet într-un albastru pe care cerul cel mai senin îl poate avea, Folon a redat-o păsărilor sale (călătoare). Da, esențialul pe care l-a adus mașina a fost că l-a transformat pe om într-un migrator sezonier, pasăre (cum l-a imaginat artistul) consumînd distanțe între țări și continente, munți și mări, poli și ecuator, într-o migrație personală și liberă spre toate și nicăieri…

Folon, 1986, Toyota – Landcruiser Art Car, ”The Blue Journey”; AUTOWORLD Brussele.

(Foto, 7.08.2015, AUTOWORLD Brussele; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)