Se pare…

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
………..
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

(două strofe din Eminescu, ”Cu mâine zilele-ţi adaogi…” și o fotografie din grădina unei case din Bruxelles, Avenue Franklin Roosevelt Ixelles)

Publicitate

De distanță sau de citit?

Nu mi-a răspuns… de citit probabil,
Privea aproape, în iedera cuneiformă
Silabisea un poem sumerian despre fericire…
Citea în cheie postverbală, o cheie s-a desprins de pe geană!

(Bruxelles, foto pe o străduță ce dă în Place Saint Catherine, 18.06.2016)

Dimineața ca o pictură însorită

(Dimineața ca în pictura belgianului Delvaux.)

Așa se întîmplă în fiecare an. Vine pe nerăsuflate. Lipsa de suflu și de atenție e a mea, desigur. Ea vine, doar că e mai tărzie, uneori. O văd, da, e aici, e primăvara ca o pictură însorită. O descopăr într-o dimineață, dintr-o dată, întreagă, nu reușesc sa-i prind evoluția de la muguri la corole.
La Bruxelles e o dimineață însorită ca o pictură a lui Delvaux, Magritte sau Pollock (Foto,26.03.2016,Bruxelles)…

(Primăvara ca în pictura belgianului Magritte, disimulată printre ferestrele și zidurile citadine…)

(Lumina ca în pictura lui Pollock.)

Dansînd cu păsările…

Lumea orașului le-a schimbat, lacurile s-au schimbat, sînd goale de stufărișuri ca niște oglinzi pline de crăpături care împrăștie luciul… În zarea primăverii cu atît mai mult dansul păsăretului umple lacul, îi adaugă reflexii de puf, în apa încă glacială fojgăiesc stoluri fără intimitate, dansul lor e la vedere, e un spectacol citadin. (Foto 27.02.2016, seara pe la ora 5, într-un parc din Bruxelles)

Dimineață la fereastra mansardei

E doar un experiment de captare a luminii la orele dimineții, din care mi-a rămas subtila impresie de confuzie cromatică și amețeală (de vată aurie) între toamnă – primăvară…

Dimineața orei 7

Dimineața orei 9

(Auderghem, Bruxelles, 1 noiembrie 2015)