Omul îmbrățișat

L-am văzut de multe ori, prin diverse locuri, pe omul ușor vetust al lui Folon. Nu m-a mirat să-l regăsesc la Marea Nordului, la Knokke, locul unde-i plăcea lui Folon la marginea mării… Îl priveam amuzîndu-mă că bronzul auriu îi ”stătea” foarte bine în lumina înserării, ca o haină impecabil croită… S-a întîmplat să vină o fetiță roșie și să-l îmbrățișeze strîns, ca pe un bunic drag… Enorm de multă iubire i-a oferit!

Publicitate

Țipăt mut în iarnă…

Multe găsim la vizionarul Folon. Omul-pasăre, atăt de rar întîlnit pe pămînt, își plimbă disperarea mută. În viziunea artistului, acest om frumos și stingher traversează singur un peisaj terestru în care nu mai e nimic. Sugestia unor zăpezi atrofiante, cum sînt cele tocmai (20 și 21.04.2017) căzute peste Europa, e surprinzătoare…

”22|04 – Journée internationale de la Terre nourricière
Folon saisit régulièrement son pinceau afin de soutenir les causes écologiques. Au-delà de l’aide qu’il apporte aux défenseurs de l’environnement en leur procurant une visibilité, son amour et son respect pour la nature se ressentent tout autant dans la plupart de ses œuvres. L’arbre, l’oiseau, la Terre, autant de thèmes récurrents auxquels l’artiste tente de nous sensibiliser pour éveiller en nous le désir de les préserver.” (text și imagine preluate de pe pagina de faceboook a Fundatiei Folon, Bruxelles)

Plimbarea (de amiază, de duminică, de primăvară, de timp…)

Trecător prin (nin)soare…

Omul lui Folon sub umbrela acvatică trimite la singurătatea însăși. Ingeniozitatea sculptorului face posibilă plimbarea prin ploaia tarkovskiană, care cade liniștitor, cu o sonoritate egală și pură.

Trecător prin (ano)timpuri…

(Foto, 26.03.2017, pe Domeniul Solvay de lăngă Bruxelles și la Fundația Folon; drepturi de autor rezervate)

Valiza

Folon e cea mai bună ”agenție”…

agenție de turism, agence de voyages, spuneți-i cum vreți…

E cea mai excentrică și mai ”profesionistă”, în cumințenia ei.

Am călătorit, așa cum mă știu, cu o simplă valiză, albă, ca o burtă de chit,
în care nu încap niciodată întreg,
Cine mă închide

îmi retează (stropii ustură pe rănile sărate), ba cîte o mînă, ba picioarele sînt prea lungi,
ba gîtul… Fără gît sînt fără imaginație… Nu are nici o importanță,
Folon e cea mai bună agenție.
Mă duce dincolo, zbor ca oricare pasăre, așa obez,

valiză perfectă în care am încăput…

(Foto 16 august 2015, Fundația Folon, Bruxelles. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Folon – jocul cu privirea

M-a sedus ”Omul” lui Folon de la prima întîlnire, într-o galerie, cred! Despre reîntîlnirile ulterioare, mereu plăcute, am scris de cîteva ori pe blog. Îmi provoca stări oarecum controversate, uneori mă frapa indiferența lui, alteori liniștea lui de spectator niciodată grăbit la întîlnirea cu lumea… Alteori candoarea lui de matur, da, cred că e și o candoare a maturității. Însă în muzeul în care Folon a ținut să-și evoce viața creatoare, aflat într-un cadru de natură aș spune idilic, dacă nu ar fi cît se poate de real și accesibil, am întîlnit ”persoanalitatea multiplă” a omului lui Folon și a femeii pe care sculptorul a imaginat-o. Asociind temelor (abstracte sau figurative) discrete sugestii brâncușiene, starea aparent impasibilă a omului folonian e redată în replici subtile, distincte, într-o diversitate care ține de vocația creatorului de a vedea și, totuși, camufla nuanțele… Maniera în care Folon își lasă privite sculpturile și desenele e punera lor între oglinzi, uneori și a spectatorului. Rezultatul nu e o ”amețeală” care să te cuprindă ci un joc al privirii în toate detaliile deodată, într-o ”dimensiune” extinsă în imaginar.

 

Muza adormită…

(Foto la Fundația Folon / Fondation Folon, 14.05.2015; fundația se află pe domeniile castelului de La Hulpe, lîngă Bruxelles)