Tag Archive: Muzeu


Mai bine de două săptămîni, soare și stele nu s-au văzut de cei cîțiva km de nori ce ne-au acoperit. A venit însă și ziua în care lumina și-a purtat mătasea de gală, uneori, iar albastrul a fost prea intens, alteori… Fotografiile sînt din Anvers, cele mai multe de pe terasa belvedere a unui model contemporan în materie de gîndire și expunere muzeistică, MAS.

Turnul Catedralei din Anvers, o grandioasă operă de artă gotică. Turnul din dreapta n-a mai fost ridicat și poate că e mai bine așa, 2 astfel de piscuri ar fi fost pre mult!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA


(foto, 28 decembrie 2017, Anvers; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Reclame

Iată o icoană completă, complexă și corectă teologic a Nașterii Domnului. Cine mai știe semnificațiile atîtor scene simboloce, în care îngerii cîntă și dansează! Un tablou în care fantezia iconarului a adăugat, între personajele din planul apropiat, un cățeluș dormind! Da, asta înseamă să știi să sugerezi un TIMP DE PACE divină! Ați privit un cățeluș dormind lîngă voi ? Sufletul omului se arată mereu imaginativ și candid! Chiar și atunci cînd se confruntă cu o ”temă” sau o încercare riguroasă, fantezia e veselă, e jucăușă… 😀

Crăciun fericit!

(fotografia unei icoane de școală creto-venețiană, finele sec. al XV-lea, sursa Petit Palais, Paris, ”La Nativité”, Ecole créto-vénitienne, 1480-1500, © Petit Palais; text ©Dumitru Agachi)


”Casa istoriei europene” e noul muzeu deschis vara asta la Bruxelles. E frumos, n-ai ce-i reproșa estetic și-l vezi gratuit! Pentru asta a fost impecabil restaurată și extinsă clădiirea unei vechi clinici dentare pentru copii defavorizați. Cîndva Belgia știa să-și asume proiecte sociale de anvergură și acea clinică a fost un bun exemplu de mecenat caritabil. Acum e cu totul altfel și ”crize” de toate felurile. Prin urmare, clădirea a fost preluată pentru istorie de Parlamentul European. Numai că nu vei regăsi una, la istorie mă refer, obiectivă și critică ci una ideologică și propagandistă. Iar un estic, mai ales, vesticii fiind de o șarmantă credulitate infantilă, va simți imediat ”parfumul” propagandistic ieftin… Doar încrezătorii în UE și cei cu gîndirea foarte ”corectă” se vor regăsi printre etajele aerisite, (euro)scepticii nu! Noile viraje naționaliste europene n-au ajuns încă în muzeu. Nici Brexitul! Premiul Nobel pe care l-a primit UE își are locul, atentatele care ucid cu ferocitate încă de prin 2012, dar care în primul rînd ne-au schimbat viața, nu! Ce regăsim din belșug: diferențele dintre vest și est, confortul și prosperitatea de prin anii 60…70 din secolul trecut, la vest mă refer, desigur, cu ”modelul suedez”, inclusiv de apartament, care au dus la construcția europeană prosperă și care a atras de toate, inclusiv emigrația… Dar asta nu se aude pe scările muzeului. Muzeul uită criza, uită fragilitatea europeană în fața problemei Grecia, uită să spună că din criză nu va mai ieși aceeași UE, din moment ce tocmai industria Europei, care-i conferea forța, e relocată mult dincolo de granițile ei….


Acest arbore al scrisului e opera unui spaniol. Nicăieri nu se regăsește numele autorului, nici în pliante, nici pe tableta cu explicații pe care o primești în muzeu și care-ți recită frumos, inclusiv în românește, cu vocea adormitoare a unei doamne de la telejurnal. Nici un ghid nu știa, a ajuns întrebarea mea pînă la șeful ghizilor… Un artist, ce importanță are….

Sala de așteptare a fostei clinici. Superb desenată, impecabilă restaurere de pictură.

Televizorul de sub pește: model universal! Și încă n-a devenit definitiv istorie, chiar dacă își are locul în muzeu…

Apartamentul ”model suedez”! Ăla decomandat, știți voi, cu balcon pe care românii l-au închis creînd ”modelul românesc”!

Hai și cu criza, prima! Super total!


Unitatea de măsură pentru kilometru!

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)


Ce altceva poate fi astăzi un muzeu în afară de imagine, imagine, imagine, secvențe de film pe repede înainte. Timpul nu mai are timp din păcate și doar vizualul contează. La etajul 6 al ”Casei istoriei europene”, noul muzeu de propagandă de la Bruxelles, e plasată o supradimensionată ”parabolică”, pare una dintre cele care ascultă prin spațiu civilizații extraterestre… E un imens ecran pe care sînt proiectate imaginile lumii în care trăim. O confortabilă bancă circulară te așteapă… Dar cît de ”relaxat” poți să fii la exemenul conțiinței sinelui (tău) european, dacă ai ajuns cumva să o ai ?…

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

Trei prezențe românești am regăsit la ”Centre”…. Una dintre ele e pictura din 1971 a lui Cornel Brudașcu, ”Portretul unei generații”. Înlănțuirile și suprapunerile tematice pe care muzeul le propune sînt inteligente și extrem de sugestive: în fața tabloului este plasat un colac de sîrmă ghimpată. Tabloul în ulei reproduce fotografic o fotografie de grup. Postura e cunoscută, grupul din fața camerei încearcă să stea cît mai ”nemișcat”. Pictura redă tocmai starea de înțepenire plină de tristețe! Privit dincolo de rama sa tabloul devine, prin asocierea de idei pe care organizatorii au înțeles-o, portretul multor generații închise…

(Foto, Paris, 3 iunie 2017, Centre Georges Pompidou; copyright ©Dumitru Agachi)