Tag Archive: Muzeu



”Casa istoriei europene” e noul muzeu deschis vara asta la Bruxelles. E frumos, n-ai ce-i reproșa estetic și-l vezi gratuit! Pentru asta a fost impecabil restaurată și extinsă clădiirea unei vechi clinici dentare pentru copii defavorizați. Cîndva Belgia știa să-și asume proiecte sociale de anvergură și acea clinică a fost un bun exemplu de mecenat caritabil. Acum e cu totul altfel și ”crize” de toate felurile. Prin urmare, clădirea a fost preluată pentru istorie de Parlamentul European. Numai că nu vei regăsi una, la istorie mă refer, obiectivă și critică ci una ideologică și propagandistă. Iar un estic, mai ales, vesticii fiind de o șarmantă credulitate infantilă, va simți imediat ”parfumul” propagandistic ieftin… Doar încrezătorii în UE și cei cu gîndirea foarte ”corectă” se vor regăsi printre etajele aerisite, (euro)scepticii nu! Noile viraje naționaliste europene n-au ajuns încă în muzeu. Nici Brexitul! Premiul Nobel pe care l-a primit UE își are locul, atentatele care ucid cu ferocitate încă de prin 2012, dar care în primul rînd ne-au schimbat viața, nu! Ce regăsim din belșug: diferențele dintre vest și est, confortul și prosperitatea de prin anii 60…70 din secolul trecut, la vest mă refer, desigur, cu ”modelul suedez”, inclusiv de apartament, care au dus la construcția europeană prosperă și care a atras de toate, inclusiv emigrația… Dar asta nu se aude pe scările muzeului. Muzeul uită criza, uită fragilitatea europeană în fața problemei Grecia, uită să spună că din criză nu va mai ieși aceeași UE, din moment ce tocmai industria Europei, care-i conferea forța, e relocată mult dincolo de granițile ei….


Acest arbore al scrisului e opera unui spaniol. Nicăieri nu se regăsește numele autorului, nici în pliante, nici pe tableta cu explicații pe care o primești în muzeu și care-ți recită frumos, inclusiv în românește, cu vocea adormitoare a unei doamne de la telejurnal. Nici un ghid nu știa, a ajuns întrebarea mea pînă la șeful ghizilor… Un artist, ce importanță are….

Sala de așteptare a fostei clinici. Superb desenată, impecabilă restaurere de pictură.

Televizorul de sub pește: model universal! Și încă n-a devenit definitiv istorie, chiar dacă își are locul în muzeu…

Apartamentul ”model suedez”! Ăla decomandat, știți voi, cu balcon pe care românii l-au închis creînd ”modelul românesc”!

Hai și cu criza, prima! Super total!


Unitatea de măsură pentru kilometru!

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri


Ce altceva poate fi astăzi un muzeu în afară de imagine, imagine, imagine, secvențe de film pe repede înainte. Timpul nu mai are timp din păcate și doar vizualul contează. La etajul 6 al ”Casei istoriei europene”, noul muzeu de propagandă de la Bruxelles, e plasată o supradimensionată ”parabolică”, pare una dintre cele care ascultă prin spațiu civilizații extraterestre… E un imens ecran pe care sînt proiectate imaginile lumii în care trăim. O confortabilă bancă circulară te așteapă… Dar cît de ”relaxat” poți să fii la exemenul conțiinței sinelui (tău) european, dacă ai ajuns cumva să o ai ?…

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

Trei prezențe românești am regăsit la ”Centre”…. Una dintre ele e pictura din 1971 a lui Cornel Brudașcu, ”Portretul unei generații”. Înlănțuirile și suprapunerile tematice pe care muzeul le propune sînt inteligente și extrem de sugestive: în fața tabloului este plasat un colac de sîrmă ghimpată. Tabloul în ulei reproduce fotografic o fotografie de grup. Postura e cunoscută, grupul din fața camerei încearcă să stea cît mai ”nemișcat”. Pictura redă tocmai starea de înțepenire plină de tristețe! Privit dincolo de rama sa tabloul devine, prin asocierea de idei pe care organizatorii au înțeles-o, portretul multor generații închise…

(Foto, Paris, 3 iunie 2017, Centre Georges Pompidou; copyright ©Dumitru Agachi)

dscn3930w
Japonismul a reprezentat o mare fascinație pentru lumea deschiderilor pe care le aduc ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cu precădere prin impresionism și (mai ales) Art Nouveau. E cunoscut că Van Gogh, de exemplu, a și recreat stampe japoneze în cîteva pînze. Admirația pentru rafinament într-un mare centru de iradiere Art Nouveau, cum e Bruxelles, a făcut ca aici să se păstreze una dintre cele mai importante colecții de stampe japoneze din lume! Astfel că, nu foarte des, poate o dată la o generație, se întîmplă cîte o expoziție, cum e actuala ” UKIYO-E”. Stampele sînt extrem de sensibile la lumină, de aici parcimonia expunerii lor, încît a le vedea e realmente un privilegiu…
Ceva mi-a atras însă atenția într-un mod mai special, e mica povestioară a unui dialog peste timp si peste meridiane… Una dintre stampe „povestește” despre fascinația pentru marile transoceanice, pentru ceea ce nu mai fusese văzut peste mări și țări și tocmai începuse să umble pe noile rute pe care lumea le descoperise. E o stampă de la mijlocul sec. al XIX-lea, prezentînd, în toată grandoarea sa hipertrofiată, un vapor american. În jurul său s-a creat o aglomerație teribilă, e furnicarul celor veniți să-l întîmpine printre valuri. Și mi-am amintit scena din filmul ”Amarcord” al lui Fellini, cu toată forfota și ”extazul mistic” la vederea pachebotului uluitor în fantasma nopții… Așteptarea miraculosului transcende ”orizonturile culturale”, spectacolul lumii e pretutindeni la fel de fascinant! (foto, stampe din 1864 de Gountei Sadahide)

Scenă din filmul Amarcord:
https://www.youtube.com/watch?v=J7J3P3KxTZ4

IMG_8090w

A face mașinuțe și mașini nu e deloc departe de condiția artei… Doar că ”ocupațiunea” era cu mult mai aproape de un sens artistic (in-extenso), cînd meșterii nu uitaseră încă să fabrice trăsuri și cupeuri! Așa se vede ”arta automobilă” într-un muzeu cu totul interesant care-i este consacrat, cum e AUTOWORLD din Bruxelles… Fiecare detaliu evocă (mecanic) rafinamentul urban al unei lumi tihnite și care avea timp, avea timp, avea timp…

IMG_8091w

IMG_8096w

IMG_8117w1

IMG_8134w3

(Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)