Tag Archive: Muzeu


Trei prezențe românești am regăsit la ”Centre”…. Una dintre ele e pictura din 1971 a lui Cornel Brudașcu, ”Portretul unei generații”. Înlănțuirile și suprapunerile tematice pe care muzeul le propune sînt inteligente și extrem de sugestive: în fața tabloului este plasat un colac de sîrmă ghimpată. Tabloul în ulei reproduce fotografic o fotografie de grup. Postura e cunoscută, grupul din fața camerei încearcă să stea cît mai ”nemișcat”. Pictura redă tocmai starea de înțepenire plină de tristețe! Privit dincolo de rama sa tabloul devine, prin asocierea de idei pe care organizatorii au înțeles-o, portretul multor generații închise…

(Foto, Paris, 3 iunie 2017, Centre Georges Pompidou; copyright ©Dumitru Agachi)

dscn3930w
Japonismul a reprezentat o mare fascinație pentru lumea deschiderilor pe care le aduc ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cu precădere prin impresionism și (mai ales) Art Nouveau. E cunoscut că Van Gogh, de exemplu, a și recreat stampe japoneze în cîteva pînze. Admirația pentru rafinament într-un mare centru de iradiere Art Nouveau, cum e Bruxelles, a făcut ca aici să se păstreze una dintre cele mai importante colecții de stampe japoneze din lume! Astfel că, nu foarte des, poate o dată la o generație, se întîmplă cîte o expoziție, cum e actuala ” UKIYO-E”. Stampele sînt extrem de sensibile la lumină, de aici parcimonia expunerii lor, încît a le vedea e realmente un privilegiu…
Ceva mi-a atras însă atenția într-un mod mai special, e mica povestioară a unui dialog peste timp si peste meridiane… Una dintre stampe „povestește” despre fascinația pentru marile transoceanice, pentru ceea ce nu mai fusese văzut peste mări și țări și tocmai începuse să umble pe noile rute pe care lumea le descoperise. E o stampă de la mijlocul sec. al XIX-lea, prezentînd, în toată grandoarea sa hipertrofiată, un vapor american. În jurul său s-a creat o aglomerație teribilă, e furnicarul celor veniți să-l întîmpine printre valuri. Și mi-am amintit scena din filmul ”Amarcord” al lui Fellini, cu toată forfota și ”extazul mistic” la vederea pachebotului uluitor în fantasma nopții… Așteptarea miraculosului transcende ”orizonturile culturale”, spectacolul lumii e pretutindeni la fel de fascinant! (foto, stampe din 1864 de Gountei Sadahide)

Scenă din filmul Amarcord:
https://www.youtube.com/watch?v=J7J3P3KxTZ4

IMG_8090w

A face mașinuțe și mașini nu e deloc departe de condiția artei… Doar că ”ocupațiunea” era cu mult mai aproape de un sens artistic (in-extenso), cînd meșterii nu uitaseră încă să fabrice trăsuri și cupeuri! Așa se vede ”arta automobilă” într-un muzeu cu totul interesant care-i este consacrat, cum e AUTOWORLD din Bruxelles… Fiecare detaliu evocă (mecanic) rafinamentul urban al unei lumi tihnite și care avea timp, avea timp, avea timp…

IMG_8091w

IMG_8096w

IMG_8117w1

IMG_8134w3

(Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În august, cînd regele Belgiei și personalul instituției monarhice pleacă în vacanță, Palatul Regal din Bruxelles e vizitabil. Nu se schimbă mare lucru în tot ”decorul” palatin, doar alei din mochete sînt întinse pe traseul privitorilor… Ciucurii draperiilor sînt protejați cu manșoane de pînză, ca mînecile peste sacouri, pe care le purtau cîndva contabilii și arhivarii. Vizita e gratuită și poți privi și fotografia în liniște. În fapt, suma reprezentativă a instituției monarhice belgiene amintesc de firesc și de bun gust și asta nu e deloc surprinzător de remarcat. Stucaturile aurite țin de manieră, maniera de eleganță și eleganța de normalitatea locului. Nimic nu e exagerat, e doar somptuos cu măsura…
(Cîteva fotografii din interior: tavane, candelabre, oglinzi, stucaturi, picturi…; 2 august 2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sculptorul Wim Delvoye a văzut că în tot ce a construit omul mai înalt și mai robust, catedrala, goticul a ”rarefiat”, a pus suplețe și zvîcnire într-o materie litică densă și inertă. Așa că a încercat să sculpteze ”zveltețea” după același principiu, căutînd-o, cu ironie și imaginație, în alte obiecte voluminoase: camionul, buldozerul, escavatorul… Nu a sculptat un camion oarecare, betoniera e mult mai ”voluptoasă”, cu liniile ei eliptice. Arta lui Delvoye e scumpă, cîștigă bine de pe urma ei meseriașii de grilaje și cruci de cimitire, doar ei mai știu să ”traforeze” și să îmbine cu pricepere metalul. Îmi și imaginez cîte schițe – desenate cu știința școlii de arte și meserii! – și măsurători și-au făcut. Și cîtă fantezie au pus meșterii, pe lîngă sculptor, în ”opera” lui, cum au făcut-o și pietrari de catedrale, pe lîngă arhitecți. Nu e ușor să transformi cu înflorituri o materie brută… Exercițiul e mai degrabă ludic, nu are deloc seriozitate mistică.
Masivitatea poate fi ”ilustrată” tocmai prin contrariul ei, printr-o dantelărie… Monumentul camionului imaginat de Delvoye e un voal ruginit. (Cred ca nu întîmplător statuia traforată a lui Wim Delvoye a fost plasată în preajma ”Muzeului vieții flamande” din Bruxelles. O bună perioadă, dantela a reprezentat esența acelei vieți…)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Foto 21 iunie 2015, Bruxelles (text și imagini sub protecția legii drepturilor de autor)