Tag Archive: peisaj de iarna


VanGoghSnowCoveredField

”Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…”
(G. Topîrceanu)

În ultimul an al vieții sale, 1890, Van Gogh pictează o iarnă în care nimic nu e pur și sclipitor, nimic nu e alb ca în ”pastel”. Compoziția și dinamica îi sînt sugerate de realismul lui Milet, din care pictorul s-a hrănit mereu. În scena de iarnă, agitația unei zile obișnuite pare să se fi întrerupt inexplicabil în plin cîmp (și în alt timp): plugul a rămas înțepenit în brazdă, grapa a fost uitată și ea, departe de satul ce abia se citește în lumina glacială a planului îndepărtat… Și lucrurile cele mai banale, nu numai ceea ce e plin de viață, pot să înghețe, uneori… Însă tristețea întregului nu vine neapărat de la uneltele înghețate, spre care privirea se focalizează înțelegînd oboseala (de viață a) celui care nu a mai avut puterea să le adune, nici măcar de la singura mișcare, cea a stolului prea numeros de păsări funeste. Ea ține de altceva, de vibrația unică a tușei grele a pictorului, de ansamblul în care lumea e implacabil fixată… Lumea în plină angoasă.
(Reproducere preluată de aici)

VanGogh_Iarna_1890

Reclame

Cu surle din presă și trîmbițe meteo, iarna din Bruxelles a atins 2 cm, hai, pentru dramatism, 5! Așa e ea, la iarna capricioasă mă refer, vine într-o sîmbătă și pleacă luni! Și, totuși, scîrția sub tălpi!

(Foto din Bruxelles, 28.12.2014)

În pom înșir-te mărgărite
Cu de toate-n sus și-n jos
Pe cetine ofilite
Care dor de portocale
Și ocale de sclipici
Vin și staniol smochine
Pe arici de catifea
Să presare în botine
Trei scaieți și-un praf de nea
Steaua urcă și coboară
Ciucurii angelici, moi
De la vîrf în sus pe nouri
Dorm pitici doi cîte doi
Nu mă-ncearcă nici o stare
infantilă
De cățel cu negri-i ochi
Cînd în pom am pus cuminte
O ghirlandă și-un pisoi

(foto în Grand-Place, Bruxelles, 6.12.2014)

Îmi amintisem de primul film, erau imaginile intrării unui tren în gară… Ceva care venea să răstoarne toate, privitorii au crezut că trenul acela de pe ecran e imposibil de oprit. Așa părea, înfășurat în fum pe străduța din Bruxelles, trenul fellinian. A fost în 14 decembrie 2014! E tradițională la Bruxelles ”parada”, fantasma, de Crăciun. Nu știu dacă ”decorurile” se schimbă de la un an la altul sau dacă se mai ”inventează” cîte ceva. Însă (re)întîlnirea cu ”spectacolul” e mereu așteptată. În 2013 au fost pe străzi 150000 de privitori! E normal, ”lumea” participă, la o grevă se adună tot cu suta de mii.

Plimbarea de seară prin zăpezi art nouveau

Orele… Una dintre obsesiile suprarealiste!

Trenul ”încărcat” de culoare.

Foto din Bruxelles, parada de Crăciun cu ”jucării” în mișcare, 14.12.2014.

… sau îngeri peste tot! Pe o stradă din Bruxelles, începînd de la Bursă și ducînd undeva, decorația e simplă și de un teribil efect în noapte. Simbolică prin execelență, suita de cercuri pare a levita într-o lume atît de învecinată și eterică…

Cercuri în mișcare!

Cercuri căzătoare

Se poate decora simplu, cu eleganță și cu impresia de plutire. Nimic încărcat!
(Bruxelles, foto D.A., 6 decembrie 2014)