Vizitînd locuri dintr-un ”jurnal urban”: Parcul Tenbosch

Christopher M. Gérard e bruxellez din tată-n fiu: locuiește în casa pe care a ridicat-o bunicul său. E scriitor, a urmat filologia clasică la ULB. Mi-a făcut plăcere ”patriotică” să aflu, vorbindu-ne, că știe foarte bine literatura autorilor români ce au trăit în exil. Sonoritatea numelui meu i-a amintit de Petre Dumitriu, după care mi-a mărturisit prețuirea lui pentru Vintilă Horia… Îl știe bine pe Goma… Mai degrabă toate astea m-au făcut să vreau să-i citesc ”memoriile” sale citadine. Cartea e jurnalul de vagabondaj printr-un ”oraș personal”, ce are foarte puține în comun cu metropola politică, incertă, care-și schimbă de vreo două generații etniile ce o locuiec. Și paginile sale m-au motivat să caut Parcul Tenbosch, al primelor impresii urbane ale autorului. Din copilărie privește aceiași arbori rari, aduși din China sau Congo… Parcul a aparținut familiei Solvay, industriași dedicați mecenatului, ca alte multe domenii bruxelleze. Cu știință de peisagiști au transformat un povîrniș abrupt într-o ascensiune sinuasă pe alei. Modul cum e plasată o bancă, un lampadar în peisaj lasă loc unei clipe de frumos. Cîndva copilul privea ”Certains jours, une jeune femme passait à cheval…” (Christopher Gérard, Aux Armes de Bruxelles, 2017, Pierre-Guillaume de Roux, Paris)

(foto, 25 decembrie 2017, Parcul Tenbosch, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

peisaje onirice

vise dintr-o zi de vară…

Ecranul…

…la ”zidul” mă găndeam și l-am numit evaziv ”ecranul”… Importantă e sugestia de evadare pe care zborul o face posibilă, cînd nici o breșă nu e previzibilă… Asta m-a emoționat la acel avion care mi-a lăsat impresia că abia poate depăși barajul…

”Radiografia logosului” așa mi-a venit să numesc sculptura asta arborescentă din ”Casa istoriei europene”, noul muzeu inaugurat ăn vara 2017 la Bruelles.

Impresia de toamnă din fereastră… (nu exagerez, chiar de pe pervaz…)

(foto din august 2017, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

O frumusețe însorită

Arhitectura Art Nouveau nu a venit numai cu o luxurianță a detaliului, pe la 1900, ci mai degrabă cu un exces de confort… Ea oglindea în exterior intimitatea dichisită a saloanelor, cu rafinamentul drapajelor și al mobilei elegante. Uneori, armoniile aproape neverosimile pe care volumul și desenul le prefigurau, erau dictate doar de fantezia unei lumi în care, nu-i așa, toate păreau de o frumusețe însorită…. (O casă Art Nouveau pe Avenue de Laeken, 53; Bruxelles; foto, 13.03.2016)

Iarna de toamnă din jurul casei…

Jurnal foto meteorologic: … de cîteva zile e o vreme de toamnă tîrzie cu nouri albi, proiectați pe un cer albastru, vioriu, uneori, nimic cenușiu în apropierea solstițiului.

Un rest de toamnă adunat de vînt…

În fața multor case din cartierele verzi din Bruxelles, arbuști din specii difereite colorează intens întregul an: cu un frunziș des și impenetrabil începînd din primăvară, cu mulțimea de fructe roșii în plină iarnă…

(Foto, 19.12.2015, Auderghem, Bruxelles)