Tag Archive: fereastra


Adopția e un fel de a te situa asumat într-o opțiune dintre cele posibile și nu sînt tocmai multe într-o viață de om… Însă odată ce e asumată, ea te aspiră chiar și în detaliile cotidiene… Cînd e un meci important al naționalei belgiene, florile caselor țin și drapelul… Prin urmare ”Tous ensemble”! E formula de susținere a echipei lor naționale și sună al naibii de bine, ea face referire la multe, dar mai ales la amestecul teribil de nații și limbi care locuiesc într-un colț de lume, între Franța și Germania…

IMG_2520w

(26 iunie – e meci între Belgia și Ungaria.)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cei mai mulți nu știu ce înseamnă
Să poți scutura pătura pe fereastră cînd ai chef…
După o noapte de nesomn,
După o zi în care tristețile au urcat prin femur și antebraț ca într-un balansoar
E interzis să-ți scuturi pătura la fereastra chiliei,
Nu ai acces la aerul suspendat dincolo
Nu ai de ales
Nu e
Veluxul mansardei lasă doar cerul pătrat și un număr irațional de nouri
Nu poți alunga nimic printre ei
La salon fereastra înaltă se deschide
În privirea tîrzie ca umbra de iarnă…

(foto, Bruxelles, Auderghem, 19 decembrie 2015)

IMGP0145w
…”doar pianul era beat, eu nu”…
IMGP0146w1

Fereastră cu vechi mîner.

IMGP0161w

(Foto pe un traseu de tram, Bruxelles, 29.06.2013, dimineața devreme)

Fereastra

PDVD_023
Într-o secvență dintr-un film al lui Béla Tarr – nu știu care, am văzut doar un fragment în care a încăput esențialul din comunism, foamea – este filmată într-un ritm normal, ca și cum un trecător nu prea grabit s-ar plimba privind o mulțime așezată la coadă, tăcută, sumbră, nici măcar furioasă, doar împăcată în condiția zilei terne… Însoțit de o muzică destul de sonoră, lăsînd impresia unui dangăt de clopot, privitorului prin ”obiectiv” îi sînt accesibile chipurile, mult mai trecute decît virsta fiecăruia, iar șirul mut pare interminabil. Privirea ajunge la o fereastră care se deschide la 12 fix (e un ceas de perete în clădirea cu fereastra deschisă). Nu știi ce anume a făcut ca imaginea să devină dintr-o dată mai luminoasă, ori soarele bătea în fereastră ori, pur și simplu, chipul femeii tinere, cu zîmbetul ei, dădea momentului o sugestie de fericire în sărăcie… Încet și în ordine cei de la rînd primesc din miinile femeii o pungă cu două chifle și un pahar cu lapte… Așa am trecut prin comunism, pe sub cîte o fereastră deschisă!