Vizitînd locuri dintr-un ”jurnal urban”: Parcul Tenbosch

Christopher M. Gérard e bruxellez din tată-n fiu: locuiește în casa pe care a ridicat-o bunicul său. E scriitor, a urmat filologia clasică la ULB. Mi-a făcut plăcere ”patriotică” să aflu, vorbindu-ne, că știe foarte bine literatura autorilor români ce au trăit în exil. Sonoritatea numelui meu i-a amintit de Petre Dumitriu, după care mi-a mărturisit prețuirea lui pentru Vintilă Horia… Îl știe bine pe Goma… Mai degrabă toate astea m-au făcut să vreau să-i citesc ”memoriile” sale citadine. Cartea e jurnalul de vagabondaj printr-un ”oraș personal”, ce are foarte puține în comun cu metropola politică, incertă, care-și schimbă de vreo două generații etniile ce o locuiec. Și paginile sale m-au motivat să caut Parcul Tenbosch, al primelor impresii urbane ale autorului. Din copilărie privește aceiași arbori rari, aduși din China sau Congo… Parcul a aparținut familiei Solvay, industriași dedicați mecenatului, ca alte multe domenii bruxelleze. Cu știință de peisagiști au transformat un povîrniș abrupt într-o ascensiune sinuasă pe alei. Modul cum e plasată o bancă, un lampadar în peisaj lasă loc unei clipe de frumos. Cîndva copilul privea ”Certains jours, une jeune femme passait à cheval…” (Christopher Gérard, Aux Armes de Bruxelles, 2017, Pierre-Guillaume de Roux, Paris)

(foto, 25 decembrie 2017, Parcul Tenbosch, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

peisaje onirice

vise dintr-o zi de vară…

Ecranul…

…la ”zidul” mă găndeam și l-am numit evaziv ”ecranul”… Importantă e sugestia de evadare pe care zborul o face posibilă, cînd nici o breșă nu e previzibilă… Asta m-a emoționat la acel avion care mi-a lăsat impresia că abia poate depăși barajul…

”Radiografia logosului” așa mi-a venit să numesc sculptura asta arborescentă din ”Casa istoriei europene”, noul muzeu inaugurat ăn vara 2017 la Bruelles.

Impresia de toamnă din fereastră… (nu exagerez, chiar de pe pervaz…)

(foto din august 2017, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

La bunătăți…

Coloneii armatelor dulci…

În Piața de Crăciun de pe străduțele din jurul Domului din Aachen, impresia de civilitate și de colocvial nu-ți dispare, indiferent pe unde te-ai plimba sau mînca sau te-ai uita la feerii colorate pe tarabe… Indiferent ce ai mirosi și, în noaptea răsfirată de lumini de peste tot, tocmai de ele nu poți scăpa, de mirosurile cele mai intense pe care le-ai uitat de un an.

Portrete prin aburi de bunătăți…

Iarna de toamnă din jurul casei…

Jurnal foto meteorologic: … de cîteva zile e o vreme de toamnă tîrzie cu nouri albi, proiectați pe un cer albastru, vioriu, uneori, nimic cenușiu în apropierea solstițiului.

Un rest de toamnă adunat de vînt…

În fața multor case din cartierele verzi din Bruxelles, arbuști din specii difereite colorează intens întregul an: cu un frunziș des și impenetrabil începînd din primăvară, cu mulțimea de fructe roșii în plină iarnă…

(Foto, 19.12.2015, Auderghem, Bruxelles)

Poezie cu fotografie! – Jurnal

Seara
Lună
Dimineaţa
Soare
Seară
Dimineaţă
Seră
Dimineaţă
Seară

(Data repetiției cotidiene, 8.08.2014; locul fotografiei, Smîrdan)