Tag Archive: Folclor


Am văzut mai demult un documentar despre Mongolia. Un bărbat ce-și purta turma și iurta cioplea în lemn, cînd avea răgaz, figurine de cai. Lucra cu atîta măiestrie și răbdare de parcă ar fi sculptat un zeu! De fapt asta și făcea, doar un mongol ar putea surprinde cu atîta precizie alura și frumusețea unui cal. Privind griful acelui instrument rezemat de spătar într-o clipă de odihnă, mi-am amintit de omul care cioplea… La Tîrgul de Crăciun 2017 din Bruxelles e invitată Mongolia și așa am văzut un mic ansamblu cîntînd muzică tradițională din ”violoncele” cu 2 coarde groase, făcute din păr lung de cal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA


(foto, 27 decembrie 2017, Piața Bursei, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Reclame


Domnii cu mustață atît de coafată și impozantă țin de ordinul prietenilor lui Manneken-Pis (”Ordre des amis de M.P.), cu totul respectabil în Bruxelles. Ei sînt printre organizatorii unei foarte colorate și conviviale sărbători de septembrie, ”Folklorissimo”. Se amuză – și-i înveselesc chiar și pe supărăcioși – aducînd în piață o replică a micii statui. Cu ea stropesc pe neașteptate pe cei prea curioși sau prea imprudenți care se apropie de ”instalație”, eventual pentru cunoscutul selfie ”eu și Manneken”…. Festivalul bruxellez de folclor e, pe lîngă multe, o stare de bine! (foto 17 septembrie)

Carnavalul e prezent în orice localitate din Belgia, cît de mică sau mare o fi… Regia e aceeași, costumele doar au un anume motiv local care le diferențiază, cumva. La Malines am văzut un fel de căciuli foarte sofisticate, amintind de cele princiare. Extraordinară e capacitatea lumii de a zîmbi, de a juca, de a disimula… În puține cazuri am văzut atîta vocație a seninătății (pe chip), deși nici vremea belgiană, nici vremurile în general n-au fost și nici nu sînt confortabile… Însă revenirea la inocență le rezolvă pe toate!

(Foto, Malines / Mechelen, 19 martie 2017, pe la 2 două dupăamiază)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cei mai mulți nu știu ce înseamnă
Să poți scutura pătura pe fereastră cînd ai chef…
După o noapte de nesomn,
După o zi în care tristețile au urcat prin femur și antebraț ca într-un balansoar
E interzis să-ți scuturi pătura la fereastra chiliei,
Nu ai acces la aerul suspendat dincolo
Nu ai de ales
Nu e
Veluxul mansardei lasă doar cerul pătrat și un număr irațional de nouri
Nu poți alunga nimic printre ei
La salon fereastra înaltă se deschide
În privirea tîrzie ca umbra de iarnă…

(foto, Bruxelles, Auderghem, 19 decembrie 2015)

Saint_Nicolas-2

În lumea catolică, sfîntul cu barbă de iarnă așteptat de copii e Nicolae, Saint-Nicolas… Folclorul i-a adăugat episcopului, care le apare copiilor cu toate simbolurile forței sale de seducție – bastolul și mitra arhierească impozante, mănușile imaculatei sale sfințenii și, mai ales, darurile – un personaj în absolut contrast, rău și negru (desigur)… E Père Fouettard, (Père La Pouque în Normandia, Hans Trapp în Alsacia, Rubelz/Ruppknecht în Lorena germanofonă, Hanscrouf în Liège, Hans Muff în regiunea germanofonă din Belgia, Houseker în Luxembourg…) sau Zwarte Piet (Petru cel negru) în Flandra belgiană și în Olanda. Imaginea sperietoarei de copii a evoluat, de la un călugăr aspru, inchizitorial, cu gluga lui imensă și neagră în care încăpea răutatea oribilă, la un simpatic valet african, îmbrăcat baroc și care poartă cu el o carte încăpătoare pentru toate păcatele infantile… El e cel care aplică pedepsele (cu biciul cel vestit la Creangă, Sfîntul Nicolae cel din cui…) Copii îl privesc pe veselul negru cu circumspecție, însă știu că e răul necesar din viața lor… Dacă nu vine negrul, nu vine nici albul…

(sursa foto: RTBF)