Tag Archive: Ludic



Nu știu de ce, de cîte ori revăd arteziana aceea ludică mă apucă rîsul. Genuin, limpede, intens. Poate că sînt eu mai infantil emoțional și din cauza asta cîteva momente de joc muzical cu apa mă ”înveselesc” inexplicabil! Sau poate că sculptorul a reușit să surprindă atît de firesc o scenă veselă, ca un izbutit desen animat de șuvoaie muzicale, încăt fantazia mă fură, ca și pe alții…

(fotografii din 24 septembrie 2017, parcul Tervuren de lîngă Bruxelles pe o lumină superbă; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

În pom înșir-te mărgărite
Cu de toate-n sus și-n jos
Pe cetine ofilite
Care dor de portocale
Și ocale de sclipici
Vin și staniol smochine
Pe arici de catifea
Să presare în botine
Trei scaieți și-un praf de nea
Steaua urcă și coboară
Ciucurii angelici, moi
De la vîrf în sus pe nouri
Dorm pitici doi cîte doi
Nu mă-ncearcă nici o stare
infantilă
De cățel cu negri-i ochi
Cînd în pom am pus cuminte
O ghirlandă și-un pisoi

(foto în Grand-Place, Bruxelles, 6.12.2014)

 

 

Fête de l’Iris – sărbătoarea de la Bruxelles din 11 mai 2014 – a fost una ludică. Părea o joacă imaginată, pe alocuri, prin reflexe suprarealiste ițite din gena locului. Altfel, axele imaginare au fost cele din anii trecuți: prințese gigantești dar pastrîndu-și grația, clauni, ”instalații” stradale. Deși realista in sine, metarealitatea unei astfel de ”instalări” s-a conturat în fața muzeului Magritte: canapele roase după ani de folosire, scoase de prin taverne istorice ori saloane de case au fost aduse în stradă pentru un moment de convivialitate sau doar de visare a oricui s-o fi nimerind! E un fel de ospitalitea în asta, nu credeți?

(Foto, Fête de l’Iris Bruxelles, 11 mai 2014)

Sărbători cu bine de Paști! Superbele bolți din ”ilustrate”, cu îngeri jucăuși, sînt ale bisericii Saint-Jacques din Liège. Într-o altă stare, mai ”analitică”, o să revin la ele. Adaug un ”like” special pentru un răgaz meditativ, o povestioară de Cehov, ”republicată” de Ioan Usca.

Frumoasa fără trup e gând, iluzie, zână din lumea care nu e aici şi poate nici dincolo, dar, mai mult decât atât, ea e desprinsă din sentimentul de Laurian oriunde s-ar juca… Un spectacol de teatru fascinează într-un fel special dacă ai şansa să-l vezi pe scene diferite. Sigur, e banal spus că jocul (cu teatrul) e o bună definiţie pentru irepetabil, însă cu atât mai mult devine perceptibil cât de altceva este, atunci când se joacă în mai multe locuri şi mai ales în săli cu public. Încă o reprezentaţie cu spectacolul Frumoasa fără trup a avut loc la Iaşi în seara zilei de 8 decembrie, la Festivalul Internaţional Zilele Teatrului Ludic, ce se desfăşoară între 7 – 11 decembrie 09 la Casa de Cultura a Studentilor şi Casa de Cultura Mihai Ursachi. Poate mai mult decât la primele reprezentaţii, toate secvenţele spectacolului au emoţionat, au evidenţiat coerenţa adaptării după textul lui Iorga, iar luminile  puse pe grupul de zâne au potenţat vraja imaterialităţii celuilat tărâm… Sala a fost plină de un public studenţesc rafinat, de dramişti şi laurieni sentimntali… Impresiile mele se vor regăsi în imagini, deşi atmosfera specială a spectacolului e prea puţin redată de un modest aparat foto.

Bravo, Drama Club!

Afişul festivalului (programul aici)

Foste vedete Drama, în aşteptarea spectacolului:

Lumea iluziei:

Ieşirea la rampă:

Public şi …  emoţii: