Tag Archive: poezica


Tiv naiv

Mama era un copil cînd cosea
Litere ovale, așa de frumoase
Ca în Abecedar
Și nu înțelegea de ce
Tivul carpetei o pregătea
Pentru viață
Ea își broda pe cuptor nunta literă cu literă și un bastonaș cu punct
Era semnul mirării
Cînd lumea privea în drum la biserică
”Mîncare bună-am pregătit
Pentru soțul meu iubit!”
Scria cu fir albastru închis
La fel s-a uscat cerneala pe certificatul de căsătorie
Mama mamei îi spunea că are mîinile subțiri, bune la cusut
Iar tatăl o vedea rar, întrebîndu-se
Ce tot fac amîndouă, toată ziua în casă
Nu l-a interesat niciodată, ce mînca ieșea din mîinile femeii
Ca laptele din uger și era destul
Restul se întîmpla pe drum…
Nici n-a observat cînd pereții s-au umplut de cusături
Pe una din ele mama s-a cusut cu tiv naiv de mîini
De picioare, de părul ei lung și negru cînd încă era copil
Și nu știa…


(Sursa fotografiilor, aici)

În pom înșir-te mărgărite
Cu de toate-n sus și-n jos
Pe cetine ofilite
Care dor de portocale
Și ocale de sclipici
Vin și staniol smochine
Pe arici de catifea
Să presare în botine
Trei scaieți și-un praf de nea
Steaua urcă și coboară
Ciucurii angelici, moi
De la vîrf în sus pe nouri
Dorm pitici doi cîte doi
Nu mă-ncearcă nici o stare
infantilă
De cățel cu negri-i ochi
Cînd în pom am pus cuminte
O ghirlandă și-un pisoi

(foto în Grand-Place, Bruxelles, 6.12.2014)

Uneori se așează cuminte
ca viespea pe umeri
tăcută își caută cuib printre nervi
și lațul începe să-și strîngă nodul
tandru
silabă cu silabă

(O fotografie cu prieteni… Am lăsat o umbră la Bruges, 28.09.2014)