Tag Archive: oniric



Privind prin Jardin des Tuileries.


Impasibili printre tunuri… (Les Invalides.)

Portrete văzute la Pont des Arts.


Teoria relativității in nuce! sau ab absurdo! sau un chic de street suprarealism… În fine, surpriza arhitecturală e autentică… În piața largă din fața Primăriei din Paris, cu grandoarea ei barocă pînă la saturație, un arhitect a imaginat jocul acesta de uși recuperate din locurile în care casele mor! Sînt uși inaccesibile, sînt uși iluzorii! Lasă totul închis. Memoria încuiată e iremediabil pierdută. Casele din spatele acestor uși nu se mai văd… (Place de l’Hôtel-de-Ville – Esplanade de la Libération.)

(Foto, Paris, 3-5 iunie 2017, copyright ©Dumitru Agachi)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sculptură (instalație) de Joan Miró, plasată în grădina Rijksmuseum din Amsterdam. Imaginația subversivă și onirică a lui Miró reduce la ”esențial”.

(Foto 12 august 2015. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Îmi amintisem de primul film, erau imaginile intrării unui tren în gară… Ceva care venea să răstoarne toate, privitorii au crezut că trenul acela de pe ecran e imposibil de oprit. Așa părea, înfășurat în fum pe străduța din Bruxelles, trenul fellinian. A fost în 14 decembrie 2014! E tradițională la Bruxelles ”parada”, fantasma, de Crăciun. Nu știu dacă ”decorurile” se schimbă de la un an la altul sau dacă se mai ”inventează” cîte ceva. Însă (re)întîlnirea cu ”spectacolul” e mereu așteptată. În 2013 au fost pe străzi 150000 de privitori! E normal, ”lumea” participă, la o grevă se adună tot cu suta de mii.

Plimbarea de seară prin zăpezi art nouveau

Orele… Una dintre obsesiile suprarealiste!

Trenul ”încărcat” de culoare.

Foto din Bruxelles, parada de Crăciun cu ”jucării” în mișcare, 14.12.2014.


Castelul nu e un decor al lumii obișnuite, cum nici teatrul nu e… Inaccesibil, raportat la imaginea firească a locuirii, castelul pare mai degrabă extramundan, o plăsmuire fantezistă la gîndul că acolo s-au întîmplat multe dar s-a viețuit puțin… E îndeobște bîntuit – fantomele sînt prezențe predilecte – prin labirintul himeric de galerii și saloane, unde iși petrece amintirea un melancolic vorbitor cu sine pe tăcute. Cînd teatrul ajunge la castel, se întîmplă însă o anume animație, rochiile prind a pluti în cuiere, muzica înveselește șuieratul vîntului prin garguie, iar figurile palide capătă roșeață în obraji. Pentru cîtva timp la Castelul Gaasbeek a ajuns teatrul, compania englezească WildWorks despre care pliatul spune că nu e una ”clasică” – desigur!, cum ar putea fi? – ci una care caută ”istorii” insolite…

Imaginînd, printre copaci, superba și imensa terasă de belvedere a castelului.

Foto, instalații (onirice) la  Castelul din Gaasbeek, 1.05.2014

 

… sau catifeaua albastră…
IMGP5931w1
Undeva în Vilvorde, Bruxelles, ”asocieri” la fereastra unei galerii de artă, cred, sau a unui atelier, oricum într-o casă impozantă… Foto, 26.04.2014