Tag Archive: peisaj religios


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

E pensionar și văduv. Soția a murit lîngă el cînd dormeau, nici n-a știut. A murit așa, iar cu mîna a făcut gestul acela prin aer, rotind încet, cum ai da drumul la un puf de pană cînd vîntul abia adie și după cîteva clipe nu o mai vezi, vîntul a și ascuns-o pe undeva… Își face rugăciunea mergînd pe aleea dintre abații, galbenă la vremea asta, și mișcă din deget biluțele pe ață, un șirag destul de lung. Cred că se ruga și cînd îmi vorbea, degetul mîinii drepte nu-și înceta deloc gimnastica spirituală, parcă în ritmul pașilor, parcă mai repede. Cînd spunea ceva esențial ridica mîna spre copacii galbeni și atunci șiragul se vedea în toată splendoarea. Are un fiu monah ce viețuiește undeva în Franța, cîntînd gregorian în latină, ”nu ca aici, în franceză, dar e bine și așa, mi-a zis, n-are nici o importanță!”. E catolic ”așa ca la pensie”, vine la mănăstiri la fel cum merge musai o dată pe săptămînă la Bruxelles, are el un resto în care-i cunoscut și mănîncă scoici cu cartofi fripți… Asta-i pofta, mănînc deci trăiesc, așa gîndește și faptul de a fi religios, cartezian: ”altfel n-ar avea nci un sens! Viața n-ar avea nici un sens! Nu ar putea fi cum e dacă n-ar avea nici un sens. Nu că ar fi absurdă, nu, ar fi absurd că sînt și i-aș pune capăt cu un glonț în cap!”
(fotografie din 29 octombrie 2017, Mănăstirea Maredret din Belgia; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri

Într-un scurt tratat de angelologie îngerul de Amiens își are un loc aparte. Dacă cel de la Reims a fost sculptat, ca și Fecioara Maria, uneori, cu un frumos chip surîzător, talentatul sculptor de la Amiens l-a redat cu și mai multă îndrăzneală… Contrar a ceea ce am crede îndeobște ”despre îngeri”, frumosul chip cu păr ”bălai” de la Amiens rîde reținut, cu bucuria pe care ți-o oferă o discuție între prieteni, de exemplu… El e prietenul din înalt, pe zidul catedralei îl regăsești ridicăndu-ți ochii, dar și de aproape, amintindu-ți de cei mai dragi ai tăi, atunci cînd au fost veseli… El e ”profesorul” îngăduitor cu toate stîngăciile vieții mele și rîde stenic pentru ca eu să înțeleg că ”rigoarea” e severă, dar nu e niciodată nemiloasă! El surprinde o celestă înțelegere despre „vina” de a trăi și rîde cu bunătate….

(foto 31.07.2017, Catedrala din Amiens, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)