Tag Archive: sugestie



E de la sine înțeles că cei mai mulți vor admira o fotografie ”clară”, care-ți dă impresia că ai oprit timpul în detaliile lui cele mai fine, pe care clipa ți le-a oferit… În realitate însă, ”claritate” nu înseamnă și mai multă expresivitate. În una privești un moment așa cum a fost, între contururi vagi și abia sugerate te situezi într-un vis! De altfel, ”memoria” știe foarte bine toate astea, nimic nu ne amintim cu ”perfectă” claritate… Ne amintim ca într-o ceață tămăduitoare chiar și clipele cele mai dragi, rămîne doar esențialul ce s-a contopit cel mai subtil cu lumina acelor clipe. În cele din urmă visul e tot mai îndepărtat, rătăcitor printre umbre.



(fotografii de la un concert stradal pe Rue de Flandre, Bruxelles, 16 septembrie 2017; trupa se numește Octopus și cîntă foarte bine; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri

Orașul are o percepție anume a toamnei… Simte cum vine în parcuri, însă nu numai. E pregătit să o vadă dincolo de cețuri cum se refugiază între pereții vieții cotidiene, uneori pentru prea puțin timp, purtîndu-și culorile moarte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cînd fiecare își găsește calea… (sugestii orientale)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Asocieri antice…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto în Bruxelles, zona Place Sainte-Catherine, 10.10.2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Folon e cea mai bună ”agenție”…

agenție de turism, agence de voyages, spuneți-i cum vreți…

E cea mai excentrică și mai ”profesionistă”, în cumințenia ei.

Am călătorit, așa cum mă știu, cu o simplă valiză, albă, ca o burtă de chit,
în care nu încap niciodată întreg,
Cine mă închide

îmi retează (stropii ustură pe rănile sărate), ba cîte o mînă, ba picioarele sînt prea lungi,
ba gîtul… Fără gît sînt fără imaginație… Nu are nici o importanță,
Folon e cea mai bună agenție.
Mă duce dincolo, zbor ca oricare pasăre, așa obez,

valiză perfectă în care am încăput…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 16 august 2015, Fundația Folon, Bruxelles. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

O să pară neverosimil sau poate o exagerare, însă biserica din occident în care am simțit că revăd ceva de acasă, mai precis din Moldova sec. al XVI-lea, din pridvorul Probotei sau din naosul Dragomirnei, de altundeva fără a ști de unde anume, este Sainte-Chapelle din Paris. După ieșirile mele spre vest, mai mult decît la ambianță, atmosferă, actualitate, inclusiv arhitecturală, am fost atent la vechile edificii, copleșit fiind, cum altfel, de gotic. Aproape 400 de ani, goticul a fost însăși imaginea bisericii catolice. Poate de asta stilul ”moldovenesc” e atît de special, e, în fond, o sinteză importantă, reușind să aducă la modul subtil, nu mă feresc să spun sublim, goticul în ortodoxie! Ce anume a făcut să mă regăsesc ”acasă”, privind vitraliile din acea capelă, printre exclamațiile de ”wow” ale celor care păreau ”loviți” de lumina lor? Tocmai transparența și cromatica intense, impresia de floral primăvăratic printre copacii unei livezi. Cu o îndrăzneală dusă la extrem, arhitectul capelei, pare-se Pierre de Montereau, a lăsat doar o zveltă osatură de piatră pe toată înălțimea incredibilă a ferestrelor (peste 15 m), ”invizibilă” datorită luminii care o străbate. A avut o idee ce i-a permis să ridice acel neobișnuit de firav schelet, legînd structura din piatră cu benzi metalice, sistem care se va folosi în mod obișnui vreo 500 de ani mai tîrziu și care în sec al XX-lea va forma armătura betonului… Este incredibilă starea pe care o primești de la reverberațiile culorilor intense, accentuînd sugestia de suspendare și dispariție a tot ce este material, în imaterialitatea luminii simbolice a vitraliilor… Bogăția de reflexii din Sainte-Chapelle mi-a lăsat impresia că privesc un ou de Paști din Bucovina…

(Foto D. Agachi, Sainte-Chapelle, 8.04.2012; alte fotografii, aici)