Tag Archive: civilizatie rurala


Eram printr-a IV-a și în acea iarnă cumplită am văzut cum se lipeau îngerii de geamul mic al grajdului cu iesle pentru vreo patru vite. Pe sticla despărțită de lemnul înnegrit se lipiseră unii de alții de ger, înțepeniți printre cristale, cînd lumina se împrăștia dimineața în culori. Încă din toamnă bunicul înconjura prevăzător grajdul cu snopuri în care punea strujenii cei mai înalți, închidea un fel de cazemată aurie, pînă la streașină, iar spicele se mlădiau toată iarna ca o joacă neîntreruptă sub acoperișul gros de stuf, făcut anume să nu pătrundă frigul… Îmi închipuiam și eram trist că îngerii îndurau aceeași arsură lipindu-se de geamul de gheață, cum simțisem eu de cîteva ori, cînd din grabă am uitat să-mi iau mănușa și am pus mîna pe clanță. Palma se încleșta pe mînerul înghețat și odată mama mi-a desprins-o turnînd ceaiul de tei ce încă nu se răcise, nu pot uita cum m-a fript gerul și nici usturimea care ținea cîteva zile….

Cînd se lumina albastru și soarele ar fi curs din streșini dar nu putea de ger ce era, bunicul muta cîțiva snopi din blindajul foșnitor și deschidea ușa cea mare prin care ieșea vioi norul ce ținuse vitelor de cald… Atunci el dispărea învăluit de norul alb, era pufos și umflat ca lînă scărmănată, din care toată iarna trăgea fusul un fir subțire printre degete și niciodată nu-l termina. Iar norul îl purta într-o clipă cine știe pe unde…

(foto, decembrie 2017, Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

photo5w

De paie? Da, de paie, acoperișuri de paie… Și n-au avut flamanzii ăștia bani să-și pună ceva fain, ceva super? Nu de bani era vorba. Am regăsit în Belgia case care mi-au amintit că le văzusem cîndva, poate cu pereții bătînd mai mult în albastru, poate mai mărunte, însă cu acoperișuri negre la fel de elegante. Erau casele cu stuf și paie de prin satele copilăriei. Au disprut din fudulie. Erau vechi și mici. Locul lor a fost luat mai întîi de casa ”tip oraș”, de la un timp de ”vile”. Și cine și-ar fi imaginat vila cu stuf, ceva atît de primitiv. Starea de bine cu stuf călduros și ”plin de caracter” a dispărut. S-a umplut relieful de azbest și tablă rece și, de vreo 20 de ani, colorată. Orașe colorate, sate colorate, România în culori! La Nijlen, o zonă prosperă din Flandra, sînt acoperișuri de paie pe case cît se poate de somptuase. Par o lume în haine vechi, fredonînd jaz. Cu pălărioare și mănuși albe. Pînă la cot, pînă la căpriori… Poate îi vine cuiva vreo idee pentru viitoarea vilă… Nu mai sînt meseriași? Orice se poate reînvăța. Ce poate fi complicat în ceva atît de modest!

(Case din Flandra, foto, 9.10.2014)

photo6w

photo1w

IMGP6928w

IMGP6929w