Tag Archive: peisaj de seara


Cînd am început a IV-a, tata mi-a cumpărat plumieră mare din lemn, lucrată fin, lustruită ca o vioară făcută la Reghin… Avea loc pentru radieră și locușoare multe pentru ”culori”, să stea perfect ascuțite. După un timp s-a colorat ”pastel”, peste tot era pătată de cerneală și nu-mi mai plăcea, dar zornăiau culorile în ea ca bețele pe tamburină și cînd alergam cu ghiozdanul-vibrafon în spate cream o simfonie colosală, a fost singura și convingătoarea mea activitate muzicală!

După dealuri i-am văzut fumînd și dracu m-a pus să-i spun bunicii, în prima duminică preotul a știut și de la el și preuteasa-învățătoare. Cei trei mi-au luat plumiera de ciudă c-am fluierat în biserică și-au spart-o de tot după dealuri, atunci am păcătuit pentru prima dată, plîngînd, dorindu-mi cumplit să moară cei trei…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto, 1 noiembrie 2017, ”Les Lacs des l’Eau d’Heure”; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Îmi amintisem de primul film, erau imaginile intrării unui tren în gară… Ceva care venea să răstoarne toate, privitorii au crezut că trenul acela de pe ecran e imposibil de oprit. Așa părea, înfășurat în fum pe străduța din Bruxelles, trenul fellinian. A fost în 14 decembrie 2014! E tradițională la Bruxelles ”parada”, fantasma, de Crăciun. Nu știu dacă ”decorurile” se schimbă de la un an la altul sau dacă se mai ”inventează” cîte ceva. Însă (re)întîlnirea cu ”spectacolul” e mereu așteptată. În 2013 au fost pe străzi 150000 de privitori! E normal, ”lumea” participă, la o grevă se adună tot cu suta de mii.

Plimbarea de seară prin zăpezi art nouveau

Orele… Una dintre obsesiile suprarealiste!

Trenul ”încărcat” de culoare.

Foto din Bruxelles, parada de Crăciun cu ”jucării” în mișcare, 14.12.2014.

IMGP6791w1

Aveam să înțeleg
Cum se întuneca punctul
În care s-a întîmplat să fiu
Cîinele s-a speriat de o umbră
Prin întunericul lăptos unde
Se înalță heruvimii
Sperietorile și-au desfăcut toate-n nori aripi opale
Purtate de parfumul
Viu
De roze și lavande…

(Datarea poezelei: 11.09.2014; foto în pădurea ”La Cambre”, Bruxelles)

DSCF1313w

Urcam pe dealuri
De nouri, pieptiş
Şi te priveam, suflete
Pieziş
Un pas şi doi
Şi eram sus
Tu rămîneai (terestru)
Indispus.
O pana s-a desprins
Şi pare în cădere
Trecute veri din vara de-nviere
Nu înţelegi că limba o să cînte
Pe buza ta ca un Big Ben
Sub tîmple
Nu strigi din tuburi de organe
Mă chemi şoptit
Mă plimbi pe rime
Vane
E roşie săgeata
Şi-i pitită
În ochii tăi ca marea
Cea dospită

Înger, îngeraşul meu
Te scot arareori din clisă,
Tu adormi şi luminezi
Cu o eclipsă
Aşa e jocul
Se mai schimbă rolul
Eu stau să te veghez
Tu să-mi duci dorul
Nu era vis şi tot
Urcam pe deal
Trecut-a norul
E drum lin, letal
Pe degete am prins un fir
Să fie
De legămînt
Inelul pe tipsie
Îngere, te-am aşteptat destul
Eşti prea încet
Eşti prea uituc şi prea
Sătul
De mine cel ce urcă
De tine
Cel din isme…

(Data scriiturii, 5 august 2014; locul fotografiei, undeva între Dorohoi și Suharău)