Împăcarea

Portretul lui Cohen e o lecție de cultură a împăcării cu sine. Faptul că se (re)prezintă așa cum e, purtîndu-și bătrînețea ce nu-i știrbește nici talentul nici șarmul, e proba unei firești împăcări cu timpul, lui nu-i putem rezista…

30 octombrie 2016, fotografie la intrarea în Gara Centrală din Bruxelles. Întîmplarea a făcut ca lînga afișul lui Cohen, e adevarat, alb-negru, sa fie o femeie ce fuma, poate ca avea înca timp pîna venea trenul… Ce m-a surprins la acel ”cadru” și am făcut cumva indiscret poza, a fost frapanta asemanare de gestică, de poziție a mîinii și a țigării, în fine… Părea că din fundal, la modul magic, Cohen îi inspirase femeii aceeasi stare… Lumina e naturală, e în exterior, în fața intrării în gară. A fost o zi foarte insorita.

(text și fotografie sub incidența legii drepturilor de autor; copierea și reproducerea lor nu este permisă fără acordul meu.)

Poezie cu fotografii – Duminică

În duminica a treia
din septembrie 99,9999%
dintre mașini stau în parcări.

(Sînt și comozi care nu suportă o astfel de ”prostie” și părăsesc orașul în ajun.)

Aerul dimineții miroase doar a vînt de pădure, cu o claritate
ce țiuie în urechi
zumzăie bicicletele pe străzi.

Familii pe biciclate traversează orașul.
Doar avioanele se aud monstruos la răstimpuri,
pe cerul cu ecouri de copii și păsări.

(Bruxelles, 20.09.2015, ziua fără mașini pe străzi…)