Tag Archive: Gara


Cred că prin orice gară impozantă găsești lungi tuneluri promiscui… Pe lîngă lumea călătoare, unii rămîn să ierneză și să înnopteze. Tunelul Gării Centrale din Bruxelles a fost împrospătat acum vreo doi ani. Lămpile Art Deco, complicate în geometria lor ascuțită, au fost păstrate. În schimb pereții au fost albiți cu fotografii ale orașului coborît în tunel!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Portretul lui Cohen e o lecție de cultură a împăcării cu sine. Faptul că se (re)prezintă așa cum e, purtîndu-și bătrînețea ce nu-i știrbește nici talentul nici șarmul, e proba unei firești împăcări cu timpul, lui nu-i putem rezista…

30 octombrie 2016, fotografie la intrarea în Gara Centrală din Bruxelles. Întîmplarea a făcut ca lînga afișul lui Cohen, e adevarat, alb-negru, sa fie o femeie ce fuma, poate ca avea înca timp pîna venea trenul… Ce m-a surprins la acel ”cadru” și am făcut cumva indiscret poza, a fost frapanta asemanare de gestică, de poziție a mîinii și a țigării, în fine… Părea că din fundal, la modul magic, Cohen îi inspirase femeii aceeasi stare… Lumina e naturală, e în exterior, în fața intrării în gară. A fost o zi foarte insorita.

(text și fotografie sub incidența legii drepturilor de autor; copierea și reproducerea lor nu este permisă fără acordul meu.)

Dacă arhitectul Calatrava a văzut în noua gară din Liège o catedrală modernă, nu cred că alta a fost viziunea arhitectului Louis (Joseph Jean Baptiste) de la Censerie cînd, pe la 1890, desena planurile gării din Anvers / Antwerpen. A imaginat o catedrală modernă la acea dată, poate într-o altă accepție a termenului, una ”art nouveau” aș spune, cu accente de grandios rafinament, ca ale unui dom renascentist. (”La légende rappelle les polémiques de l’époque sur le caractère fastueux de l’ouvrage” – Wikipedia). Inginerului Clement Van Bogaert îi aparține dantelăria metalică și de sticlă care acoperă liniile. Gara a fost construită în 10 ani, între 1895 și 1905 și e una din emblemele eclectice ale ”stilului 1900”.

Vedere din piața gării.

Gara din Anvers – intrare laterală

Fascinația ritmului în art nouveau ”baroc” și simfonic.

Vibrațiile oglinzii în art nouveau.

Holul central

Cupola

(Foto D.A, 18 iulie 2012)

Am văzut încă din trenul ce intra în gara Liège-Guillemins alcătuirea ei neobișnuită și m-a fascinat, ca pe oricine de altfel, senzația că mă aflu sub un alt cer. Spațiul dilatat al cupolei anulează impresia de forfotă și nici un fel de aglomerație nu se percepe. Oricîte trenuri ar fi în gară, ești mereu singur privind spre arcele interminabile. După plimbările solitare pe scări și pasarele, metafora catedralei a început să capete volum în ochii mei, să mă las în prinsoarea vibrațiilor ei eterice. Arhitectul gării e Santiago Calatrava și nu m-a surprins deloc că a imaginat-o ca o ”catedrală modernă”! De ce a văzut gara ca o catedrală e un punct de reflecție, însă asta i-a fost opțiunea și a reușit să o redea. Sugestia nu e imediată, nu e o ”cheie” facilă, însă după un timp simți că respiri ca în interiorul unei catedrale și pașii au același ecou. Într-o zi am pierdut un tren, așa că am avut timp să caut un răspuns. Dacă arhitectul și-a imaginat opera ca o catedrală, care o fi accentul fin, aparent imperceptibil, pe care l-a pus? Încadrîndu-se perfect în simbolica trecerii, ”accentul” e un pasaj foarte elaborat, plasat într-o latură a gării. Pasajul are scări monumentale, parcă fără capăt, iar în centrul său cilindrul de sticlă al unui lift. Scările de la o extremitate a pasajului sînt obișnuite, cu trepte din piatră aproape neagră, la cealăltă extremitate sînt mecanice. E un leagăn, urci și cobori, cobori și urci hipnotic sub arcele ogivale din beton alb care descriu îndepărtate, urcătoare capete de tunel… Cu mișcarea lui silențioasă, imperceptibilă, liftul leagă ”lumile” de sus și de jos. Cu el orice efort de urcare e anulat, pur și simplu te extrage într-un alt spațiu, suprateran, poate într-un alt timp…

(Foto D. Agachi, 31.05.2012, Gara Liège-Guillemins)

Gările sînt pentru mine o fascinație, poate legată de trecere într-un sens mai larg… Spațialitatea lor uriașă, sonoritatea dramatică, fac din marile gări un spectacol cu final continuu. Cu atît mai mult, atunci cînd un astfel de spațiu prin excelență modern este imaginat de unul dintre marii arhitecți ai lumii, spaniolul Santiago Calatrava. În complexitatea geometrică și mecanică a alcătuirii sale, noua gară din Liège, arhitectura lui Calatrava în genere, este o emblemă a spațiului dilatat. Este o arhitectură a betonului alb, aparent, modelat  în volume complicate și zvelte totodată, a metalului și transparențelor. Frumusețea arhitecturii lui Calatrava nu mai ține de accentul pus pe decorativ, este conținută în însăși ingineria, ingeniozitatea alcătuirii ”scheletului” și în funcționalitatea ireproșabile. Nu neapărat grandoarea ci suplețea îți ridică privirea spre cer. Gara Liège-Guillemins este o operă recentă, a fost inaugurată în 2009. Se spune că arhitectul însuși și-a văzut opera ca o ”catedrală modernă”.

Am fotografiat arhitectura acestui splendid joc de arce în diferite stări de lumină. Cînd e o zi senină însă, umbrele schimbă complet ”compoziția” ca într-un imens caleidoscop.

(Foto D. Agachi, 9, 11 și 14 mai 2012, Detalii din gara Liège-Guillemins)