Lângă casa din Braşov, Bulevardul 15 Noiembrie nr. 46 (cu vestimentaţia ei deloc desuetă, doar ponosită) se află o casă emblemă. Casa e impozantă şi, privindu-i complicatele volume, chiar somptuoasă. Nici această clădire nu e înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004. Nu am reuşit să găsesc referinţe, însă grupul de case din care face parte, utilizarea betonului armat la planşee, modenatura, cele două basoreliefuri cu inscripţii, în acest caz de o vădită raportare la Secession-ul vienez inclusiv prin forma literelor, sunt argumente pentru a presupune că splendidul edificiu a fost construit nu mult după 1900. De la un localnic în vârstă am aflat că acea clădire e cunoscută ca Vila Scherg şi că a aparţinut familiei care deţinea Fabrica de postav Scherg din Braşov. Dincolo de proporţii şi laboriosul desen de volume, suprafeţe şi umbre, fără a da impresia de încărcat, ilogic sau redundant, sunt interesante cele două basoreliefuri şi inscripţia explicită, sub înţelesul căreia arhitectul şi-a plasat realizarea: Architectura Mater Artium, arhitectura ca artă integratoare, totală, să-i spunem, realizată de artistul-arhitect. Sub acest semn asumat, arhitectul a imaginat balustrade-cununi, ritmuri insolite şi frize cu flori pictate sub streaşină. Până la un punct, formele arhitecturale sunt într-un echilibru clasic, simetric, deşi dau impresia că sunt un joc dezinvolt de valuri care unduiesc în sensuri diferite.

(Foto D. Agachi, 3.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)

Partida de blogg-ing: clipele se ascund în ceasuri, când cu o trestie se măsoară templul, povestitorul vorbeşte din cărţi, la ora 25 12 scaune cad în mare iar peisajul e (cu) neant.