O vără de toamnă, așa aș putea spune că a fost sfîrșitul de septembrie din 2014… Bruges era luminat în nuanțe calde, ușor hipnotice.
Îngeri și demon în zbor gotic.
Bruges pe înălțime.
Gotic peste tot…
Bruges baroc, aurit și simbolic!
Bruges baroc și ferestre (spre) Art Nouveau!
Cadre din Bruges. Foto D.A., 28.09.2014; nu este permisa preluarea fotografiilor fără acordul meu!
Am ieșit într-o scurta călătorie la Malines, deloc departe de Bruxelles… De mulți ani pe 1 ianuarie ne alegem o destinație și tentăm limita superstiției. De ce ar fi fost 1 ianuarie 2014 diferit?
Urmarea: cîțiva pași fotografici prin Machelen (ciudat, în flamandă-olandeză grupul «che» se citește ca în română; corespondențe unde un te aștepți!…) În franceză numele orașului e Malines. Mă duce cu gîndul la mălini. Fără legătură. În orașul foarte istoric e o catedrală din sec XIII, cu turn de 97 m. Ar fi vrut cei vechi sa-l facă de 167. La 1520 și-au abandonat visul!
Statuia Margaretei de Austria: a trăit și a murit într-un palat din Malines.
Detalii simbolice.
Primăria orașului; stil gotic
In fața primăriei din Malines e o sculptură a mascotei orașului, Opsinjoorke: un protector simbolic al bețivilor și, cine știe, poate și a celor pentru care lumea e hîtră și nebună…
Case baroce – una aurită, alta cu ”scoici” la ferestre…
Foto D. Agachi, Malines, Belgia, 1 ianuarie 2014; preluarea fotografiilor se poate face numai cu acordul meu!
Neo Rauch e o ”structură” artistică specială, e un amestec de neo și vechi figurativ, neo și vechi expresionist, neo și vechi suprarealist, neo si post-modern și, în general, e un pictor german în vogă… Broșura de cîteva pagini, pe care am primit-o cînd am vizitat ”retrospectiva” de la Bruxelles, vorbește de o pictură cu un ”aspect enigmatic, ermetic și deosebit de anacronic”, însă aș sublinia că atinge și limita grosieră a kitschului, tocmai prin ”obsesia Demiurgului”. Mi-a lăsat impresia că e o pictură ce reproduce pe mari suprafețe benzile desenate. Cărțile cu BD au încă enorm de mulți fani, nu știu dacă în tot occidentul, însă în Belgia cu siguranță. Printre rafturilor marilor magazine sau librării copii stau ghemuiți pe podea, cu picioarele strinse sub ei și citesc febril cărțile ca niște albume, fascinant desenate inclusiv pe coperțile tari, plasticate. Nu are sens să le cumpere, puștii le citesc în mai puțin de o oră cu imaginația înfierbîntată de ”supereroi”. Cam ca la o lectură de grup în supermarket era și atmosfera din expoziția de la BOZAR. Grupuri de copii și adolescenți (tocmai intraseră în vacanța de Paști) ar fi trebuit să asculte povestea în fața cîte unui tablou supradimensionat și ”reprezentativ”, însă ghizii se rezumau la un dialog absurd cu întrebări nepotrivite, ”copii, ce face personajul din centrul tabloului, cel cu sabia…?” Lupta, desigur, cu personajul rău. Aș spune, totuși, că tablourile lui Rauch sînt mai degrabă pentru adulți. Cîteva compoziții, ”Placenta”, de pildă, lucrată în perioada tinereții (cum altfel) sînt ale unui pictor înzestrat. O alta, suprarealistă în starea picturală pe care o induce, Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m) mi s-a părut printre cele mai izbutite. Un bărbat, un fel de sfînt contemporan în sacou și ușor supraponderal, este surprins în starea de rugăciune, dacă nu o fi, pur și simplu, un fel de exercițiu de concentrare. Însă forța gestului său pare a mișca inperceptibil și ”real” o moară, transmițîndu-i forța să plutească… Mitraliera policromă plasată în primplanul tabloului, din care curge pastă galbenă, e marca Rauch.
Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m)
(Neo Rauch, The obsession of the Demiurge, selected works 1993 – 2012, BOZAR, Bruxelles; foto prin expoziție, 29.03.2013)
Cînd din prea mare oboseală ori inexplicabile confuzii iau tramvaiul sau metroul într-o direcție aiurea se întîmplă să dau, prin subteranele unor stații din Bruxelles, de veritabile opere de artă… În stația Albert am descoperit memoria ca o insectă, în viziunea lui Jephan de Villiers. Unii ar putea găsi că ar aduce a molie, nu doar simbolic vorbind. Cîndva se spunea despre leu că ar avea ”figura” cea mai apropiată de a omului, am impresia că Jephan de Villiers crede același lucru despre molie și poate că nu se înșeală, dacă înțelegem ”strigătul” și mirarea pe care le-a pus pe chipul insectei-simbol. Sub statuie e o vitrină in care stau adunate gheme de memorie. Dintr-un astfel de ou pare să fi ieșit puiul pe care insecta îl susține… Progenitura nu-i prea arătoasă, era de așteptat, dar păstrează o drăgălășenie încă inocentă, pînă va începe a se zbîrci prea plină de viață.
(Foto 8.04.2013, Jephan de Villiers, Fragments de memoire, bronz + peinture sur toile, 2004, sația Albert, Bruxelles)
Trei zile durează un tîrg de artă inedit, nu știu dacă se mai întîmplă și în altă parte sau doar in suprarealista Belgie. Se numește Art Truc Troc și se desfășoară la BOZAR, anul acesta între 1 și 3 februarie. Aveam să văd că e o expoziție foarte animată iar publicul divers și volubil, sălile păreu mai degrabă stații de metrou. ”Licitația” e și ea nostimă, la intrare primești un carnețel cu destule post-it pe care le completezi dacă ai ceva de oferit, iar din cîte am văzut ofertele cele mai multe sînt de vacanță, un tablou contra voiaj în Grecia e un exemplu. Lista participanților se află pe site și e destul de lungă iar oferta și ea, ca în orice bazar, inegală valoric, dar pe multe gusturi. E un troc viu.
(BOZAR, 2.02.2013, Bruxelles)
dumitruagachi
Dumitru Agachi's Weblog 