Tag Archive: peisaj simbolic


Formerly_Piero_della_Francesca_-_Ideal_City_-_Galleria_Nazionale_delle_Marche_Urbino_2

La Galeria Națională din Urbino se păstrează (din 1867 !) un panou cu o pictură stranie… Privind-o, ea nu-ți sugerează nici un sunet, nici măcar vîntul nu pare a locui acel oraș, atît e de puternică impresia de pustiu, de fantomatic, pe care dispunerea perfectă a clădirilor și geometria lor o transmit. Panoul din lemn cu dimensiuni impresionante (2 m x 0,6 m) a fost pictat imediat după 1480 și s-a păstrat în Biserica Santa Chiara din Urbino. Istoria picturii i-a atribuit titlul de ”Cetatea ideală” și a încercat să-i descopere utilitatea și autorul. Sugestii au fost, de la o tăblie de pat (nu încerc să-mi imaginez cam cîtă lărgime oferea acel pat printre pilote și perne) sau un decor de teatru… Cei cu imaginație pot încerca și alte ipoteze… Trecînd de la ”perspectiva” din pictură la cea istorică, doar pentru o simplă punere în context în raport cu ”orașul ideal”, amintim că pe la 1480 Moldova lui Ștefan cel Mare era în războaie cu turcii. Sfințirea Manastirii Putna, fapt artistic și spiritual remarcabil, s-a petrecut în 1469. Construirea de biserici e reluată de Ștefan abia în 1487, cu mica și frumos echilibrata biserică de la Pătrăuți, apoi a urmat Voronețul, în 1488 (dar nu era cel pe care îl vedem astăzi, așa cum a fost extins în vremea lui Petru Rareș, ci o biserică de mărimea și echilibrul Pătrăuților). În Tara Românească nu a rămas nimic notabil în acei ani, 1480, Basarab cel Tînar Țepeluș și Vlad Călugărul s-au tot succedat la tron în cîteva rînduri, așa cum se întîmplase și în deceniul precedent, cu Basarab Laiotă cel Bătrîn, Radu cel Frumos, Basarab cel Tînăr Țepeluș și Vlad Țepeș… În acei ani, la Urbio, cineva picta ”Cetatea ideală” (nu mai adaug aici trimiterile la tema filosofică).
Perfecțiunea geometrică (și a lipsei de prezență umană) pe care tabloul o atinge au făcut ca opera să-i fie atribuită lui Piero dela Francesca, fiind știute teoretizările pe tema perspectivei pe care pictorul le-a adus în lumea artei. Istoria artei a înțeles mai tîrziu că, probabil, unul dintre arhitecții care lucrau la curtea din Urbio e autorul picturii, ca, în final, să-și recunoască limitele: pictorul ”orașului ideal” a rămas anonim, însă pictura s-a făcut sub îndrumarea lui Piero. Era perioada în care artistul a și abandonat pictura, pentru a se dedica studiilor matematice, din care s-a născut tratatul său cu o influență covîrșitoare în epocă, ”De prospectiva pingendi”.
Dincolo de situarea în ideal, de proiecția în imaginar a orașului, frînturile (imperfecte) de real în care pictorul a trăit nu erau deloc departe de grandoarea și precizia pe care tabloul le sugerează. El locuia în astfel de arhitecturi urbane care au străbătut timpurile, regăsindu-se, în aceleași proporții și geometrii, încă în plin secol XX. E de remarcat, în primul rind, că a gîndi formula urbană pe care anonimul pictor a redat-o era necesară o modificare de relief. Ca și romanii, constructorii medievali trebuiau să niveleze mai întîi locul, să taie și să umple relieful, făcîndu-l apt pentru a fi construite piețele largi, pavate imprecabil și policrom cu dale așezate după axe pure și complicate. Iar astfel de lucrări ample nu sînt ușoare nici măcar cu mijloacele de azi!
Trimițînd la perfecțiunea pe care urbanitatea o presupunea, construcția centrală e una cilindrică, altfel spus de plan circular, e un templu ritmat de coloane, din ușa căruia pornesc liniile de perspectivă. Două fîntîni așezate simetric, de o parte și de alta a axis-ului spiritual cilindric, sugerează prezența binefăcătoare a acvaticului, una tainică la care accesul cere un oarecare efort. Orașul nu cunoștea încă arteziana ludică și barocă. De o parte și de alta a pieții, clădirile perfect aliniate au cîte două și trei etaje înalte. În cîteva balcoane un ochi atent poate vedea arbori tunși artistic în forme pe care le regăsești astăzi la supermarket… Era pe la 1480… (reproduceri preluate de pe internet)

PunctDeFuga2

Reclame

IMG_7734w

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o modesta capelă consacrată aparițiilor Fecioarei Maria la Banneux a fost că mă aflu într-un loc foarte cunoscut. Cu pridvorul ei, cu zidăria din piatră, cu turla zveltă și de o formă atît de simplă, dar, mai ales, prin proporții, capela amintește de locurile frumoase, care încă nu s-au ”prea-mărit”, din munții României. Parcul din Banneux e cît se poate de întins, cu multe capele și biserici, însă nimic nu schimbă senzația că te afli într-un loc dominat de natură și nu de om. Altfel spus, toate sînt în umbra pădurii, și tot ce a construit omul a rămas mult mai jos ca înălțimea brazilor. În 1933, din ianuarie pînă în martie, o copilă dintr-un loc pe atunci aproape lipsit de lume, situat între Liege și Spa, a întîlnit-o pe Fecioara Maria. O însoțea pe copilă în mici plimbări, arătîndu-i locuri pe care copila le știa : un izvor, un loc în care a cerut să i se ridice o capelă…

IMG_7739w

IMG_7743w

”Rugul aprins”, icoană exterioară, peretele capelei ortodoxe de la Banneux.
IMG_7747w

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mi-a plăcut să întîlnesc ”România” la Banneux.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto, 5 august 2015, Banneux; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Nu a fost nimic planificat a fi simbolic, am ajuns sub tei cît se poate de firesc, căutînd un loc de popas… Abia acum înțeleg că întîmplător am refuzat oprirea în alte cîteva locuri. Cînd am dat de ”luminișul” dintre case, cu bănci și teiul în floare, a urmat liniștea parfumată a vîntului. Aflasem Turnul Babel vegetal și eram sub el!

Peisaj tipic valon, foto din satul Forêt, reprezentativ și istoric pentru zona Liège, 15 iunie 2014.

DSCF0252w
Turnul primăriei din Bruxelles e un soclu tocmai potrivit de înalt pentru statuia luptei dintre arhanghel și o caricatură de diavol! Arhanghelul Mihail, protectorul orașului, e surprins în momentul lovirii fatale a ”celui rău„… Dacă eram obișnuit cu variante ale reprezentării Sf. Gheorghe învingînd balaurul, în Bruxelles e foarte frecventă, în locuri uneori neobișnuite (pereți de case, de exemplu), statuia confruntării dintre Arhanghel și figura monstruoasă… Foto în Grand-Place, Bruxelles, 30.03.2014.
DSCF0253w

Neo Rauch e o ”structură” artistică specială, e un amestec de neo și vechi figurativ, neo și vechi expresionist, neo și vechi suprarealist, neo si post-modern și, în general, e un pictor german în vogă… Broșura de cîteva pagini, pe care am primit-o cînd am vizitat ”retrospectiva” de la Bruxelles, vorbește de o pictură cu un ”aspect enigmatic, ermetic și deosebit de anacronic”, însă aș sublinia că atinge și limita grosieră a kitschului, tocmai prin ”obsesia Demiurgului”. Mi-a lăsat impresia că e o pictură ce reproduce pe mari suprafețe benzile desenate. Cărțile cu BD au încă enorm de mulți fani, nu știu dacă în tot occidentul, însă în Belgia cu siguranță. Printre rafturilor marilor magazine sau librării copii stau ghemuiți pe podea, cu picioarele strinse sub ei și citesc febril cărțile ca niște albume, fascinant desenate inclusiv pe coperțile tari, plasticate. Nu are sens să le cumpere, puștii le citesc în mai puțin de o oră cu imaginația înfierbîntată de ”supereroi”. Cam ca la o lectură de grup în supermarket era și atmosfera din expoziția de la BOZAR. Grupuri de copii și adolescenți (tocmai intraseră în vacanța de Paști) ar fi trebuit să asculte povestea în fața cîte unui tablou supradimensionat și ”reprezentativ”, însă ghizii se rezumau la un dialog absurd cu întrebări nepotrivite, ”copii, ce face personajul din centrul tabloului, cel cu sabia…?” Lupta, desigur, cu personajul rău. Aș spune, totuși, că tablourile lui Rauch sînt mai degrabă pentru adulți. Cîteva compoziții, ”Placenta”, de pildă, lucrată în perioada tinereții (cum altfel) sînt ale unui pictor înzestrat. O alta, suprarealistă în starea picturală pe care o induce, Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m) mi s-a părut printre cele mai izbutite. Un bărbat, un fel de sfînt contemporan în sacou și ușor supraponderal, este surprins în starea de rugăciune, dacă nu o fi, pur și simplu, un fel de exercițiu de concentrare. Însă forța gestului său pare a mișca inperceptibil și ”real” o moară, transmițîndu-i forța să plutească… Mitraliera policromă plasată în primplanul tabloului, din care curge pastă galbenă, e marca Rauch.

IMG_1490w1

Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m)

(Neo Rauch, The obsession of the Demiurge, selected works 1993 – 2012, BOZAR, Bruxelles; foto prin expoziție, 29.03.2013)