Tag Archive: case


Am ieșit într-o scurta călătorie la Malines, deloc departe de Bruxelles… De mulți ani pe 1 ianuarie ne alegem o destinație și tentăm limita superstiției. De ce ar fi fost 1 ianuarie 2014 diferit?

Urmarea: cîțiva pași fotografici prin Machelen (ciudat, în flamandă-olandeză grupul «che» se citește ca în română; corespondențe unde un te aștepți!…) În franceză numele orașului e Malines. Mă duce cu gîndul la mălini. Fără legătură. În orașul foarte istoric e o catedrală din sec XIII, cu turn de 97 m. Ar fi vrut cei vechi sa-l facă de 167. La 1520 și-au abandonat visul!

Statuia Margaretei de Austria: a trăit și a murit într-un palat din Malines.

Detalii simbolice.

DSCN9714w

Primăria orașului; stil gotic

In fața primăriei din Malines e o sculptură a mascotei orașului, Opsinjoorke: un protector simbolic al bețivilor și, cine știe, poate și a celor pentru care lumea e hîtră și nebună…

Case baroce – una aurită, alta cu ”scoici” la ferestre…

Foto D. Agachi, Malines, Belgia, 1 ianuarie 2014; preluarea fotografiilor se poate face numai cu acordul meu!

Reclame

Pe străzile lăturalnice ale orașului varul vechi mai miroase încă, uneori poți vedea strălucirea lui pală… Par însingurate zidurile vechi. Cu fiecare an dispar de tot cele mai multe dintre ele, uneori sînt ”renovate” unele, de fapt sînt supraînălțate casele la dimensiuni impersonale, cu odăi inutile în care nu doarme nimeni, nici măcar un pește într-un acvariu.

Pe strada Miorița am întîlnit o casă tradițională pentru Botoșanii sfîrșitului de secol XIX. Eugenia Greceanu găsea neobișnuit tipul acela de casă cu ”pinioane teșite”, de un fason cu totul transilvănean. De ce o fi fost atît de îndrăgit în Botoșaniul acelei perioade rămîne un mister, deși cîteva explicații sînt posibile. Cîndva numeroase, în prezent s-au păstrat foarte puține astfel de case.

Casele cu cerdac traforat ca o dantelărie, țărănească la origine, au ”venit” mai tîrziu, în prima parte a secolului XX. S-au amestecat printre alte case, dînd varietate spațiului urban dominat de rafinamentul și grandoarea belle-epoque, într-o arhitectură vernaculară variată, bogată și elegantă. Adică exact ceea ce lipsește astăzi la casele fără arhitectură și nu e nevoie să-mi vorbiți de postmodernism pentru a motiva reducerea arhitecturii la volum. E doar o lipsă crasă de stil!

(Foto D. Agachi, ”Botoșanii care se duc…”, sfîrșit de decembrie 2011)