Tag Archive: abstract


Peisajul din Bruxelles nu e deloc dominat de arhitectura sticlei verticale, îndrăzneață și, totuși, simplistă, surprinzătoare mai degrabă prin ingeniozitatea inginerească… Un relativ mic spațiu lîngă canalul ce traversează orașul e ocupat de prismele sau cilindrii verzui. De ce oare ai vrea să trăiești abstract și claustrofob, oricît de transparenți ar fi pereții, pe care doar anotimpurile și vegetalul reușesc să lase”umbre” care să dea impresia că se mai poate respira?…

(Foto 8.11.2014, Bruxelles)

Dacă Fabre și Folon au imaginat insul în ”generalitatea” lui esențială (Folon), ori prin sarcasmul straniu care evocă ”eroarea de a fi” (Fabre), sculptorul Axel Cassel surprinde și esențializează aglomerația ”orașului”. Pierzîndu-și expresivitatea chipului într-un fel de ”uniformă” facială (urbană), oamenii lui Cassel devin geometrii ciudate, sofisticate și, totuși, goale de expresie. Reprezentînd la Cassel lumea unui șah lipsit de reguli, combinațiile de ”figuri” abstracte pentru ”formele” umanoide (concrete) nu sînt deloc întîmplătoare. Sugestii jucăuș-obeze create din volume complicate trimit la vestimentații ”urbane” nu atît lipsite de eleganță, cît mai degrabă de interes pentru ”glamour”. Cui îi mai folosește farmecul, cînd viața a devenit atît de ”practică”…

(Axel Cassel, ”La Ville”, 2003, grup statuar pe Rue Saint-Bernard, Bruxelles, foto 31.10.2014)

Neo Rauch e o ”structură” artistică specială, e un amestec de neo și vechi figurativ, neo și vechi expresionist, neo și vechi suprarealist, neo si post-modern și, în general, e un pictor german în vogă… Broșura de cîteva pagini, pe care am primit-o cînd am vizitat ”retrospectiva” de la Bruxelles, vorbește de o pictură cu un ”aspect enigmatic, ermetic și deosebit de anacronic”, însă aș sublinia că atinge și limita grosieră a kitschului, tocmai prin ”obsesia Demiurgului”. Mi-a lăsat impresia că e o pictură ce reproduce pe mari suprafețe benzile desenate. Cărțile cu BD au încă enorm de mulți fani, nu știu dacă în tot occidentul, însă în Belgia cu siguranță. Printre rafturilor marilor magazine sau librării copii stau ghemuiți pe podea, cu picioarele strinse sub ei și citesc febril cărțile ca niște albume, fascinant desenate inclusiv pe coperțile tari, plasticate. Nu are sens să le cumpere, puștii le citesc în mai puțin de o oră cu imaginația înfierbîntată de ”supereroi”. Cam ca la o lectură de grup în supermarket era și atmosfera din expoziția de la BOZAR. Grupuri de copii și adolescenți (tocmai intraseră în vacanța de Paști) ar fi trebuit să asculte povestea în fața cîte unui tablou supradimensionat și ”reprezentativ”, însă ghizii se rezumau la un dialog absurd cu întrebări nepotrivite, ”copii, ce face personajul din centrul tabloului, cel cu sabia…?” Lupta, desigur, cu personajul rău. Aș spune, totuși, că tablourile lui Rauch sînt mai degrabă pentru adulți. Cîteva compoziții, ”Placenta”, de pildă, lucrată în perioada tinereții (cum altfel) sînt ale unui pictor înzestrat. O alta, suprarealistă în starea picturală pe care o induce, Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m) mi s-a părut printre cele mai izbutite. Un bărbat, un fel de sfînt contemporan în sacou și ușor supraponderal, este surprins în starea de rugăciune, dacă nu o fi, pur și simplu, un fel de exercițiu de concentrare. Însă forța gestului său pare a mișca inperceptibil și ”real” o moară, transmițîndu-i forța să plutească… Mitraliera policromă plasată în primplanul tabloului, din care curge pastă galbenă, e marca Rauch.

IMG_1490w1

Situation réactionnaire (2002, u.p., 2,10 x 4,00 m)

(Neo Rauch, The obsession of the Demiurge, selected works 1993 – 2012, BOZAR, Bruxelles; foto prin expoziție, 29.03.2013)

Joan MIRO, Le cheval de cirque, 1927, huile et détrempe sur toile, 96 x 130 cm, Bruxelles, Musée d’Ixelles (collection Max Janlet), foto; expoziţia: De Dürer à Jan Fabre. Chefs-d’œuvre (« les œuvres les plus prestigieuses de sa collection »).

Mă tot întreb cum poate încăpea într-o compoziţie simplă, un ocean de picturalitate!

Se dedică: Elenei, Andrei