Pe Rue Americaine din Bruxelles, în două clădiri alăturate sunt muzee. Una e o punte art nouveau, fiind proiecţia, locuinţa şi acum muzeul arhitectului Victor Horta. În cealaltă clădire se află un muzeu vizitabil o scurtă perioadă din an, dedicat „artei fantastice”. Am privit în câteva rânduri vrejurile de metal ale monumentalei scări interioare din Muzeul Horta. În muzeul de alături nu am intrat, cu toate că bannerul de la balconul mumiei de mucava anunţa interesante „vicii” fantastice, suprarealiste şi apocaliptice pentru Europa lui 2010… Însă, dincolo de ceea ce e frivol şi clasicizat în percepţia fantasticului, dincolo de vampirizarea realului sub propria sa platoşă, m-am lăsat sedus de o dimensiune inedită a art nouveaului, tocmai de predilecţia acestei arhitecturi pentru fantastic sau cel puţin pentru straniu. Rafinatele detalii, dantelării şi bucle în piatră şi metal sunt mult mai mult decât ce par a fi, lăsând impresia unor alcătuiri de o surprinzătoare forţă de sugestie…

Detalii, casa arhitectului Vitor Horta

(Foto D. Agachi)

Rezonanţe: Andra amintind căldura mirosului acelui brad de iarnă; Elena privind mănăstirile dincolo de ziduri; impresii şi depresii restrânse de niciunde şi parcă de nicicând; întâlnirea cu sinele unui „neam de eroi”; parfumul „falnicei Veneţii”…