Se întâmplă că „meseria” mea îmi oferă uneori momente de linişte „extatică”. Cum au fost minutele petrecute astăzi în ograda neaşteptat de mare, ca o pajişte, a bisericii din satul Scânteia, judeţul Iaşi, lăcaş „din timilie rădicat întâiu di fericitul întru pomenire di Ştefan Voievod cel Mare şi apoi de Duca Voievod înfrumusăţat iar acum în zilele preînălţatului Domn Mihail Grigoriu Sturza Voievod din nou s-au întocmit şi s-au împodobit…” În jurul bisericii sunt răsfirate câteva cruci de piatră. Sunt rămăşiţele unui cimitir mare. Crucile au un aspect frust, de ţintirim arhaic de sat, însă au fost lucrate cu surprinzător de multă „artă”.  Soarele şi luna, în formule de reprezentare mai explicite sau mai stilizate, sunt foarte prezente pe acele lespezi. E sculptură „bizantină” în „relief plat”, nimic nu capătă volum, e o pictură adâncită în piatră.    

108_4086

108_4087a

108_4082

108_4093

108_4094

Locul părea decupat din expoziţia „Crucea”, pe care a gândit-o şi organizat-o Horia Bernea la înfiinţarea Muzeul Ţăranului Român… Mă gândeam la el, iar fi plăcut să vadă cum tac pietrele într-o livada tânără la Scânteia.

Anunțuri