În ușa pe care am deschis-o, mai grăbit decît a reușit el
Să ajungă,
Deși îmi văzuse prin vitraliu umbra spartă,
M-a privit încurcat și, la fel cum îl știam, atent, cu mănușa lui albă, imaculată,
Catifelată, mi-a luat mai întîi pălăria tare, ușor transpirată
Pe care o scosesem deja
Urcînd treptele…
Valetul îi știe locul pe etajere, e o secundă din munca lui
Dedicată lucrurilor și regulilor simple și clare.

Ploua mărunt ca într-o scenă de film biografic.
Seara amestecă lumina cu muzica sumbră,
Ridic la fel de grăbit sprîncenele
Și-mi trec mîna prin păr, e încă parfumat, pun cu grijă un gînd
Mai aproape, lîngă floarea de cristal, să-l găsesc cînd voi ieși din nou grăbit…
Valetul privește atent și profesional
Noile mele cearcăne, pe bulbii albi și asimetrici, pe care îi așează delicat
Pe raftul septic
Sînt în siguranță, mă pot așeza în fotoliu, fumul țigării se ridică liber
Creierul e la adăpost în spatele ușilor înalte cu benzi nichelate.
Nimic nu-l poluează,
Orele veletului s-au terminat pentru astăzi
Îmi aduce un pahar de vin cînd schimb canalele de știri și se retrage…
Mai e o noapte tăcută între noi
Pînă la prima cafea
Pe care valetul o va turna fierbinte și îmi va întinde o batistă albă cu linii roșii…

Pălăria și creierul dumneavoastră, domnule, mi-a amintit, la plecare…

Reclame