Lumea se aduna în cerc în jurul
Mesei
Și fiecare își întindea mîna dreaptă
Pe umărul celui din față
Ca un semn uitat de frăție
O stea
Cu raze de mîini
Asculta amintindu-și chipul șters al celui pomenit
Cîte o lacrimă tămîiată
Cobora prin fumul gros

După ce binecuvînta paosul
Și lumea cînta veșnica pomenire
Părintele lăsa să curgă
Stropi grei din sticle verzui și brune, șipote
care tremurau ca un început de Parkinson

Preotul Iordache avea știința aruncării
Vinului peste morți
Și o repeta în biserică
La pomenire
O băltoacă sîngerie apărea în stînga altarului
În fața icoanei
Vinuri ca zeama de căpșuni acre
Lăsau în aer un iz oțetit
Ceara de pe scînduri se aurea
De amiază
Și pe masa de sub tei
Părintele spunea rugăciunea privind la sarmale
Cu un fel de sfințenie obeză
Tainică și împăcată…

Anunțuri