Naivii, prin urmare şi pictorii naivi au un văz special, exterior şi totuşi înăuntru. Dacă nu au învăţat cumva naivitatea la şcoala de pictură populară, na(t)ivii pictori privesc insolitul ca pe felul lor ne-insolit de a picta. Numai că spaţiul, sat să-i spunem, nu mai e demult al lui păcală şi tândală cu nevestele, în care pictura naivă se încăpăţânează să creadă ca trăieşte. În satul în care obştea lui tândală e încălţată cu opinci, ea e de fapt – dacă pictorul nu o dă cotită prin transfigurare – înfiptă în gumari, în starea onirică dintre bar şi primărie. Cerul cade mărunt peste afişul electoral în care două mâini deschise strigă „asta-i românia ta”! În satul din pictură toată lumea trebăluieşte în antiteză cu motanul, elementul somnolent, e o hărnicie naivă pe ritm ca la breaza. Aşa o fi ? Naivii ăştia sunt rupţi de lume!

Mihai Dascălu, Oradea

Paula Iacob, Vaslui

Maricela Istrati, Vaslui

Catinca Popescu, Bacău

Ioan Măric, Bacău

Mircea Cojocaru, Galaţi

(Expoziţia naţională de artă naivă, Iaşi, Muzeul „Mihai Eminescu”, Parcul Copou; foto D. Agachi, 7.04.10)

Partida de blogging: … naiva aşteaptă lucida, care cine este ?, coada-i „târa o treime din stelele cerului”, cupele de lotus poartă ceara sfinţilor, când plouă din privirile tăcerii ce este ploaia ?

Anunțuri