… că o imagine spune mai mult decât 1000 de cuvinte, e ceea ce ştiu deja foarte bine cei din mass-media. Unele reprezentaţii teatrale, mai ales cele create în cheie simbolică, pun accent tocmai pe imagine (despre conceptul de spectacol numit teatru-imagine, aici), într-o ritmică anume, care să amplifice efectul scenic şi să lase de neuitat, în mintea privitorului, tocmai câteva imagini pregnante, în stare să învingă implacabila uitare… Cu atât mai mult, în sufletul unor tineri rămâne deschiderea imaginativă pe care imaginea, ca vehicul scenic, o dezvoltă. Jocul cu imaginea nu e deloc simplu, dacă nu are originalitate, locurile comune sunt imediat observabile, iar dacă nu are acurateţe, nu convinge privitorul iniţiat dar, mai ales, nu emoţionează. Imaginea e mai mult decât o retorică actoricească de duzină, nu e ca o replică prea stridentă, e, pentru văz, un ţipăt dar şi o şoaptă. Cu pictogramele teatrale nu se poate trişa. Drama Club a jucat din nou spectacolul Frumoasa fără trup, adaptat după piesa lui Nicolae Iorga, la un interval de numai 4 zile după Iaşi. Spectacolul a fost prilejuit de Colocviul comemorativ N. Iorga 1940-2009 şi s-a desfăşurat pe scena Teatrului M. Eminescu din Botoşani. Numai pe scena din Botoşani, în spectacolul Frumoasa… s-au reuşit câteva remarcabile secvenţe de lumină pe jocul lăutarului. Poate că a fost ultima reprezentaţie cu Frumoasa… şi poate ultimul spectacol al Drama în actuala componenţă… Asta are special o trupă de liceu, e prea grăbită trecerea anilor! După spectacol am văzut la actorii liceeni chipuri triste, iar la unii chiar prea triste, însă motivul e bine să rămână secretul lor. Până la urmă contează doar faptul că spectacolul a transmis emoţie celor din sală. A coborât cortina şi o lacrimă şi-a lăsat sclipiri sidefii între gene…