Tag Archive: Ovidiu Ivan


Despre reprezentaţiile Drama Club cu spectacolul Frumoasa fără trup am relatat pe blog de fiecare dată când ele s-au petrecut. Acum reiau doar câteva imagini de calitate din spectacolul jucat ieri după amiază (12.12.), publicate într-o frumoasă galerie foto de Botosani Life. O fac pentru a evidenţia acurateţea semnelor de mişcare care construiesc spectacolul,  întrega lui atmosferă fiind susţinută tocmai de puritatea (şi inocenţa) jocului cu tensiunile grafice dintre „vid şi plin”…

Fotografiile preluate de pe BotosaniLife.ro sunt făcute de Bogdan Todireanu, iar celelalte de Răzvan Chirilă.

… că o imagine spune mai mult decât 1000 de cuvinte, e ceea ce ştiu deja foarte bine cei din mass-media. Unele reprezentaţii teatrale, mai ales cele create în cheie simbolică, pun accent tocmai pe imagine (despre conceptul de spectacol numit teatru-imagine, aici), într-o ritmică anume, care să amplifice efectul scenic şi să lase de neuitat, în mintea privitorului, tocmai câteva imagini pregnante, în stare să învingă implacabila uitare… Cu atât mai mult, în sufletul unor tineri rămâne deschiderea imaginativă pe care imaginea, ca vehicul scenic, o dezvoltă. Jocul cu imaginea nu e deloc simplu, dacă nu are originalitate, locurile comune sunt imediat observabile, iar dacă nu are acurateţe, nu convinge privitorul iniţiat dar, mai ales, nu emoţionează. Imaginea e mai mult decât o retorică actoricească de duzină, nu e ca o replică prea stridentă, e, pentru văz, un ţipăt dar şi o şoaptă. Cu pictogramele teatrale nu se poate trişa. Drama Club a jucat din nou spectacolul Frumoasa fără trup, adaptat după piesa lui Nicolae Iorga, la un interval de numai 4 zile după Iaşi. Spectacolul a fost prilejuit de Colocviul comemorativ N. Iorga 1940-2009 şi s-a desfăşurat pe scena Teatrului M. Eminescu din Botoşani. Numai pe scena din Botoşani, în spectacolul Frumoasa… s-au reuşit câteva remarcabile secvenţe de lumină pe jocul lăutarului. Poate că a fost ultima reprezentaţie cu Frumoasa… şi poate ultimul spectacol al Drama în actuala componenţă… Asta are special o trupă de liceu, e prea grăbită trecerea anilor! După spectacol am văzut la actorii liceeni chipuri triste, iar la unii chiar prea triste, însă motivul e bine să rămână secretul lor. Până la urmă contează doar faptul că spectacolul a transmis emoţie celor din sală. A coborât cortina şi o lacrimă şi-a lăsat sclipiri sidefii între gene…

Frumoasa fără trup e gând, iluzie, zână din lumea care nu e aici şi poate nici dincolo, dar, mai mult decât atât, ea e desprinsă din sentimentul de Laurian oriunde s-ar juca… Un spectacol de teatru fascinează într-un fel special dacă ai şansa să-l vezi pe scene diferite. Sigur, e banal spus că jocul (cu teatrul) e o bună definiţie pentru irepetabil, însă cu atât mai mult devine perceptibil cât de altceva este, atunci când se joacă în mai multe locuri şi mai ales în săli cu public. Încă o reprezentaţie cu spectacolul Frumoasa fără trup a avut loc la Iaşi în seara zilei de 8 decembrie, la Festivalul Internaţional Zilele Teatrului Ludic, ce se desfăşoară între 7 – 11 decembrie 09 la Casa de Cultura a Studentilor şi Casa de Cultura Mihai Ursachi. Poate mai mult decât la primele reprezentaţii, toate secvenţele spectacolului au emoţionat, au evidenţiat coerenţa adaptării după textul lui Iorga, iar luminile  puse pe grupul de zâne au potenţat vraja imaterialităţii celuilat tărâm… Sala a fost plină de un public studenţesc rafinat, de dramişti şi laurieni sentimntali… Impresiile mele se vor regăsi în imagini, deşi atmosfera specială a spectacolului e prea puţin redată de un modest aparat foto.

Bravo, Drama Club!

Afişul festivalului (programul aici)

Foste vedete Drama, în aşteptarea spectacolului:

Lumea iluziei:

Ieşirea la rampă:

Public şi …  emoţii:

Aşa e vraja teatrului, te încremeneşte pentru o clipă, apoi rămâne doar un nor pufos pe cer. Pe cerul interior al fiecăruia care a avut şansa să vadă un spectacol frumos de teatru, Frumoasa fără trup, o adaptare Drama Club după N. Iorga. Către acel cer, care se va tot schimba cu timpul, vor privi cu emoţia reîntoarcerii la adolescenţă, mai ales cei care l-au populat, „actorii”. Doar fabulosul, şi totuşi cât de puţin, rămâne dintr-un spectacol de teatru când el nu mai este jucat, pentru că timpul acelui spectacol s-a scurs: o galerie de imagini şi amintirea celor care l-au trăit, văzut, admirat, suferit, extaziat, desăvârşit… Sigur, o reprezentaţie de teatru poate fi (şi a fost) filmată: dar filmul e doar un spectacol încremenit; filmul reprezentării pare că nu trece în neant, dar nici nu trăieşte. În realitatea lui, fiecare spectacol a fost fundamental altceva, care a încăput în aceleaşi costume, şi tocmai asta nu poate filmul să prindă… Filmul e doar o reflectare. Rămân neatinse visul, reveria, frumuseţea, nerepetabilul… Aşa e viaţa teatrului. Am văzut reprezentaţia de final cu Frumoasa…, montarea din anul şcolar 2008-2009 a trupei Laurianului. Nu întâmplător am accentuat asupra anului în varianta lui şcolară. Nu a spus-o nimeni înainte de spectacol, nici după, dar lacrimile dramiştilor confirmau, când cortina s-a lăsat, peste emoţiile amestecate, de extaz şi despărţire, că a fost un spectacol de final… O „stagiune” Drama ţine cât anul şcolar, o parte din Drama pleacă, alţi copii aspiră să facă parte din ea şi astfel rămâne sublima impresie că Drama e mereu aceeaşi! În spectacolul de final s-au adunat emoţia cea mai vie şi nostalgică deopotrivă, lacrima cântecului de lebădă şi o subtilă improvizaţie, cu un uşor iz de ironie izvorâtă ca o răzbunare pe implacabil, pe „totul curge”! Aşa a fost jucat vineri seară (5 iunie 2009) spectacolul Frumoasa fără trup pe scena Teatrului din Botoşani… La final, pe scena teatrului am văzut coborând o cortină uşoară, ca o petală de zână…

P6054658

P6054665a

P6054668

P6054669a

P6054670

P6054625

P6054672a

P6054677

P6054679

P6054700