Tag Archive: Drama Club


În Ajunul Crăciunului și în zilele sărbătorii ne pregătim să primim. Fericirea primirii vine din iubire… La unii din iubirea de arginți, la unii pentru că așa ”au apucat” și au apucat multe sau mult, unii au fericirea de a nu avea din ce altceva trăi și mulți, cred că mulți încă, nu uită să primească minunea. Copii știu să aducă bucuria și tot ei o împart colindînd.
Dacă sînt primiți, ei vin chiar și atunci cînd redevin copii. Minunea nu poate fi uitată, se cere mereu primită. Darurile sînt dintru început pîrguite, împărțindu-se și înmulțindu-se. La minunea înmulțirii darurilor, toate cîte sînt cîntă Nașterea și Înălțarea. Se înalță stelele cînd se primesc darurile și cîntă mierlele sub stîlpii caselor…

(Foto: Colindele Drama Club și ale altor elevi și absolvenți ai Laurianului, 24.12.2011)

Nu neapărat cireşii japonezi înfloriţi, pe care nu i-am văzut până acum în exuberanţa lor, m-au făcut să mă gândesc la ce înseamnă spectacolul, sub orice formă se împlineşte el, al naturii sau al scenei… Astăzi, dincolo de o neobişnuit de senină zi, sufletul meu rezona a tristeţe… Una solidară cu a unor tineri pentru care timpul petrecut în liceu a fost dedicat şi spectacolului. Nu se cade să adaug eu mai multe vorbe, mi-a plăcut să scriu despre înălţimile pe care DRAMA le-a atins. Înălţimile se privesc şi se ating prin uşi care îşi pierd sensul închiderii şi devin purtătoare de sentimente… Se întâmplă însă ca dintr-o nechibzuinţă să vină o zi în care uşa uşoară, preţioasă, al cărei sens era să fie lipsită de încuietoare, să dispară luată parcă de un vânt rău… Dedic aceste imagini, pe care le-am luat la Bruxelles într-o zi senină, sentimentului uşii de cireş…

Trimit la câteva impresii, ale Andrei, ale lui Răzvan şi ale Elenei, însoţite de sugestive comentarii.

(Foto, Bruxelles, 22.04.2010, străzile Emile Max şi Leon Mahillon).

Despre reprezentaţiile Drama Club cu spectacolul Frumoasa fără trup am relatat pe blog de fiecare dată când ele s-au petrecut. Acum reiau doar câteva imagini de calitate din spectacolul jucat ieri după amiază (12.12.), publicate într-o frumoasă galerie foto de Botosani Life. O fac pentru a evidenţia acurateţea semnelor de mişcare care construiesc spectacolul,  întrega lui atmosferă fiind susţinută tocmai de puritatea (şi inocenţa) jocului cu tensiunile grafice dintre „vid şi plin”…

Fotografiile preluate de pe BotosaniLife.ro sunt făcute de Bogdan Todireanu, iar celelalte de Răzvan Chirilă.

… că o imagine spune mai mult decât 1000 de cuvinte, e ceea ce ştiu deja foarte bine cei din mass-media. Unele reprezentaţii teatrale, mai ales cele create în cheie simbolică, pun accent tocmai pe imagine (despre conceptul de spectacol numit teatru-imagine, aici), într-o ritmică anume, care să amplifice efectul scenic şi să lase de neuitat, în mintea privitorului, tocmai câteva imagini pregnante, în stare să învingă implacabila uitare… Cu atât mai mult, în sufletul unor tineri rămâne deschiderea imaginativă pe care imaginea, ca vehicul scenic, o dezvoltă. Jocul cu imaginea nu e deloc simplu, dacă nu are originalitate, locurile comune sunt imediat observabile, iar dacă nu are acurateţe, nu convinge privitorul iniţiat dar, mai ales, nu emoţionează. Imaginea e mai mult decât o retorică actoricească de duzină, nu e ca o replică prea stridentă, e, pentru văz, un ţipăt dar şi o şoaptă. Cu pictogramele teatrale nu se poate trişa. Drama Club a jucat din nou spectacolul Frumoasa fără trup, adaptat după piesa lui Nicolae Iorga, la un interval de numai 4 zile după Iaşi. Spectacolul a fost prilejuit de Colocviul comemorativ N. Iorga 1940-2009 şi s-a desfăşurat pe scena Teatrului M. Eminescu din Botoşani. Numai pe scena din Botoşani, în spectacolul Frumoasa… s-au reuşit câteva remarcabile secvenţe de lumină pe jocul lăutarului. Poate că a fost ultima reprezentaţie cu Frumoasa… şi poate ultimul spectacol al Drama în actuala componenţă… Asta are special o trupă de liceu, e prea grăbită trecerea anilor! După spectacol am văzut la actorii liceeni chipuri triste, iar la unii chiar prea triste, însă motivul e bine să rămână secretul lor. Până la urmă contează doar faptul că spectacolul a transmis emoţie celor din sală. A coborât cortina şi o lacrimă şi-a lăsat sclipiri sidefii între gene…

Frumoasa fără trup e gând, iluzie, zână din lumea care nu e aici şi poate nici dincolo, dar, mai mult decât atât, ea e desprinsă din sentimentul de Laurian oriunde s-ar juca… Un spectacol de teatru fascinează într-un fel special dacă ai şansa să-l vezi pe scene diferite. Sigur, e banal spus că jocul (cu teatrul) e o bună definiţie pentru irepetabil, însă cu atât mai mult devine perceptibil cât de altceva este, atunci când se joacă în mai multe locuri şi mai ales în săli cu public. Încă o reprezentaţie cu spectacolul Frumoasa fără trup a avut loc la Iaşi în seara zilei de 8 decembrie, la Festivalul Internaţional Zilele Teatrului Ludic, ce se desfăşoară între 7 – 11 decembrie 09 la Casa de Cultura a Studentilor şi Casa de Cultura Mihai Ursachi. Poate mai mult decât la primele reprezentaţii, toate secvenţele spectacolului au emoţionat, au evidenţiat coerenţa adaptării după textul lui Iorga, iar luminile  puse pe grupul de zâne au potenţat vraja imaterialităţii celuilat tărâm… Sala a fost plină de un public studenţesc rafinat, de dramişti şi laurieni sentimntali… Impresiile mele se vor regăsi în imagini, deşi atmosfera specială a spectacolului e prea puţin redată de un modest aparat foto.

Bravo, Drama Club!

Afişul festivalului (programul aici)

Foste vedete Drama, în aşteptarea spectacolului:

Lumea iluziei:

Ieşirea la rampă:

Public şi …  emoţii: