(Foto D. Agachi, Întunecată, Bruxelles)
… nu, nu sunt la fel. Privite îndelung de la ferestră, mereu alte nopţi şi aceleaşi coşmaruri se înşiră.
Invit la trezvie pe Elena şi superbii pensionari, pe un bancagiu („bankgiu!”) cu discipolul (fidel), pe toţi cei care rătăcesc într-un glissando care nu se mai sfârşeşte…
multumesc pentru link.
apropo de noapte. azi noapte am visat că suntem în martie 2011 şi mă minunam cât de repede şi cât de uşor au trecut lunile astea de care mă temeam atât. când m-am trezit a tebuit să dau, încet, „kilometrajul” înapoi: suntem în martie? nu. suntem în februarie? nici. Dumnezeule mare! Doar nu suntem în ianuarie! şi tot aşa… de-abia când am ajuns la octombrie, m-am trezit de-a binelea! 🙂