Tag Archive: vitrina


Nu e o fotografie de undeva din Lipscani… Deși ar putea fi! Nu e nici de prin Fălticeni (aluzia lui Țuțea), deși ar putea fi…
E de pe o străduță îngustă cu sens unic și trotuar larg în centru la Bruxelles…
Sigur că ați citit ”milităria”! Aproape adevărat! Limbile pot fi surprinzătoare în raport cu împrumuturile din altele… Numai că, deși se scrie ca la noi fără diacritic ”militaria”, se pronunță accentuînd pe a final. Așa e în dialectul flamand!
Iată cum un semn discret pus deasupra vocalei ”a” face din militaria aceeași militărie cu altă pălărie! Frațior, scrieți cu diacritice în românește că altfel ”militaria” vă mănîncă! 😀


(Foto, Bruxelles, 8 iulie 2017; copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri

Clădirea cu nume sibilinic, De Rijnstroom, din Haga, surprinde prin aspectul insolit, aș spune chiar îndrăzneț. A fost construită între 1921 – 1923 și are prospețimea unui Art Deco la începuturi. Arhitectul avea 3 prenume, așa că semnătura lui pare o siglă: A.D.N. van Gendt. Prin întregul ei, prin aspectul masiv, fără a fi lipsit de eleganță și prin senzația de apăsător, realizarea arhitectului e o bună ilustrare a expresionismului în arhitectură. ”Fantasma ” acelei case ține de ceva mai profund, mai ”expresiv”, încît impresia pe care o transmite e mult dincolo de simplul Deco! În asta a constat ”îndrăzneala” arhitectului! E frapantă tocmai calitatea ”zalei” de aramă. Și nu atît prin patina ei verde, culoarea fascinantă a coclelii, cît prin ”monturile” savante care îmbracă piatra și dau un indefint fason antic, unor suprafețe mari de sticlă. Ansamblul trimite la imaginea supradimensionată a bijuteriei pusă unui uriaș de piatră. Cumva, metalul pare crescut din piatră, atît de precisă e îmbinarea lor. Iar din toată arhitectura casei, ușa e în sine o veritabilă operă de artă. Expresionism Art Deco!

De Rijnstroom, Haga, foto, 25.07.2014.

IMGP0194w

Cît costă căluțul din vitrină?

(Foto 2 iulie 2013, Bruxelles; ziua în care Albert al II-lea, regele Belgiei,  și-a anunțat abdicarea!)

DSCN8514w1

Am văzut cîteva marionete într-o vitrină destul de prăfuită din Liège. Aveam să aflu că în tradiția teatrului local e un personaj cu nume ciudat   – în valonă pronunțat D’jan tchès – cu o sonoritate bizar-chinezească, dar cîte nu sînt neobișnuite pe lumea asta? Tchantchès, ca tot ce vine din popor, are haz și nasul roșu! Remarcabilă e abilitatea păpușarului de a le mișca doar cu o simplă sîrmă… (În wikipedia e povestea lui Tchantchès, căruia îi este dedicat și un muzeu în Liège).