Tag Archive: Vitralii


Grădina interioară a catedralei e careul contemplației.

Catedrala Saint-Paul din Liège / Cathédrale Saint-Paul de Liège, grădina și galeria (cloître). Foto, 15.06.2014.

Biserica Notre-Dame du Sablon (numită şi Notre-Dame des Victoires, nu vreau să forţez dar îmi sună foarte bine Maica Domnului a Izbânzilor) din Bruxelles este un exemplu de biserică la care s-a construit mereu, vreme de secole, pe un trunchi gotic. Cu toate astea, ansamblul e unitar şi, mai ales, a rezultat un interior foarte luminos. Lumina e filtrată de vitralii, 11 dintre ele, „holograme” de biserici şi sfinţi lăsând impresia de volume de lumină, având 15 m înălţime. Este biserica celebrării unei minuni a Maicii Domnului, iar reprezentarea acelui miracol este cât se poate de realistă. Apariţia miraculoasă s-a petrecut prin intermediul unei bărci, simbol al unicului mijloc de salvare, Biserica! (tema simbolică există şi în varianta „corabia ortodoxiei”). Înşir telegrafic lucruri deja spuse: remarcabilă monument de arhitectură gotică din Belgia; printre cele mai rafinate realizări ale stilului flamboaiant de Brabant; picturile murale din registrul inferior al corului (altarului), sub vitralii, sunt datate 1435, sub fiecare sfânt, reprezentat în picioare, fiind pictat un mic portret al donatorului… Însă dincolo de toate spusele astea, importantă (pentru mine) este impresia întregului de orgă: muzică, lumini, sonoritatea specială a bisericii, ecourile grave împrăştiate de paşi pe lespezile pavimentului…

Transept, nord, tema foarte cunoscută, Arborele lui Iesei

Corul; sub vitralii picturile murale sunt datate 1435

Rozariu

(Foto D. Agachi, 5.06.2010, Bruxelles; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)

Alte imagini

Forţa detaliului e absolut surprinzătoare în arhitectura Art Nouveau-lui. Dacă volumul construit e practic acelaşi, mereu repetat, cu mici variaţii la câte un colţ de stradă, tocmai detaliul a fost cel care a făcut posibilă arhitectuara. Doar pe câteva străduţe din Bruxelles umblând, cu nu mai mult de 40… 50 de case, detaliile predispun la un veritabil joc de imaginaţie. Datorită valorii lor plastice, foarte multe dintre clădiri sunt clasate. Străduţele par labirintul unei galerii de artă în care aşezarea lucrărilor e aleatorie şi nicidecum pe autori, o expoziţie pentru un concurs „recunoaşteţi arhitectul”… În jocul detaliilor, fiecare arhitect a recreat, reformulat, în stilul propriu iar fiecare mare arhitect a avut stil. Oricât de dezinzvoltă ar fi tratarea unor detalii sau oricât de discretă, ele poartă  aceleaşi tuşe, aceeşi lumină care conferă identitate. Uneori lucarea, ca o pânză, poartă o semnătură şi o dată, de regulă în dreapta, jos.

(Maison Beyens, rue de l’Abdication, 4, Bruxelles, 1904, arhitect G. Strauven)

(Vitraliul unei case, aceeaşi străduţă)

(Casă, rue Campenhout, 51, Bruxelles, 1901, arhitect G. Strauven)

(Detalii, case, Rue Charles-Quint)

(Atelierul pictorului Potvin, Rue Charles-Quint, 103, 1898, arhitect Paul Hamesse; atelier si în prezent!)

(Casă, Avenue de la Brabançonne, 52, Bruxelles, 1899, arhitect Armand Van Waesberghe)

Selecţia şi felicitările zilei: Bravo Drama Club; pe bloguri, ca print-un labirint de străduţe, deja stilul unora e inconfundabilBlogul e de fapt un vitraliu, nu o fereastă

(Foto D. Agachi, 29.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)

În articole anterioare vorbeam despre un Iaşi vienez. Impresia s-a iţit văzând şi eu, poate destul de târziu, Viena, iar după un timp ideea m-a prins… Viana a venit pe meleagurile autohtone dintr-o dorinţă de integrare… europeană, iar europenismul a însemnat şi o privire aţintită spre marele imperiu, prin arhitecţii Vienei. În ţările române au lucrat trei arhitecţi Freywald, încât în monografii au apărut uneori confuzii. Studiile recente au pus în ordine implicarea unui dintre Freywald la edificarea Catedralei Mitropolitane, emblemă a Iaşiului în teribilul secol XIX., cu arhitectura ei eclectică, subtil neobarocă şi pregnant clasicistă. Andi Emanuel Mihalache, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, aduce în discuţie o clarificare necesară: „Lucrările au debutat (la catedrală, n.n. D.A.) sub conducerea arhitecţilor Gustav Freywald (confundat cu Johann sau Iulius; vezi Malacopol: 330-331; Carmazin-Cacovschi: 135) şi Bucher (Carmazin-Cacovschi: 396-397), urmaţi, de la 1 aprilie 1838, de arhitectul curţii lui Mihail Sturdza, Singurov.” Despre Iaşiul deschis spre modernitate se regăsesc observaţii surprinzătoare, poate pe idee pe care am adus-o în discuţie a Iaşiului vienez, în lucrarea lui Narcis Dorin Ion (director al Muzeului Naţional Bran), e vorba de teza sa de doctorat, sub o onorabilă îndrumare. Lucrarea e în curs de apariţie la Editura Oscar Print cu titlul Elitele şi arhitectura rezidenţiala în ţările Române (sec. XIX-XX). O remarcă demnă să alimenteze orgolii locale: „Mult înainte de modernizarea Bucureştiului”… Prin urmare, se întâmpla mult înaintea cui… a Cucureştiului… „la finele secolului al XVIII-lea, Iaşiul înregistra mai multe exemple notabile de arhitectură rezidenţială, acum construindu-se primele palate amintite în memoriile călătorilor străini. De pildă, la 1 decembrie 1788, mareşalul principe de Ligne – ajuns la Iaşi şi găzduit în casa lui Iordache Cantacuzino-Paşcanu, cladită în 1780 – îi scria prinţului Kaunitz ca este «încartiruit într-unul din acele superbe palate pe care boierii le zidesc în gustul oriental şi din care mai bine de 150 se ridică deasupra celorlalte clădiri ale capitalei Moldovei»”. Un prim arhitecton Freywald apare la Iaşi: „Dintre arhitecţii străini care au lucrat la Iaşi, s-a remarcat în prima jumătate a secolului al XIX-lea austriecii Johann şi Gustav Freywald. Numele lui Johann Freywald este atestat documentar pentru prima data într-un hrisov al Divanului Moldovei, care preciza ca «Ioan Freywald, arhitecton şi inginer, se află venit în Moldova din stăpânirea Chesare Crăeştii Împărăţii de la anul 1802 şi urmează meşteşugul arhitectoniei şi inginerlâcului de la 1803 şi i s-au făcut leafă de 150 lei pe luna»” (idem). Cercetătorul adaugă: „Cel de-al treilea arhitect Freywald, cu o activitate intensa în Iaşiul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, este Gustav Freywald, care a înzestrat capitala Moldovei cu doua edificii emblematice: Catedrala Mitropolitana (1833) şi Palatul Rosetti-Roznovanu (1832).” Frumosul catedralei se regăseşte şi la impresionantele ei vitralii. Primele vitralii au fost realizate la Munchen din donaţia unui dintre ctitori, Carol I. Actuale 8 au fost puse după al doilea război mondial. Nu am date, însă probabil sunt realizări româneşti.

Sub arcul ferestrelor, vitraliile au înserate efigii ale catedralei sau imagini ale unor ctitorii moldave reprezentative. Însăşi imaginile constituie acum documente istorice, unele înfăţişând monumentele emblematice în evoluţia arhitecturii lor, în stadii anterioare actualelor restaurări, cum sunt mănăstirile Cetăţuia sau Neamţ. Reflexiile speciale ale vitraliilor se îndreaptă către: Elena Agachi, Belle de Jour, Ioan Sorin Usca, alterii Vania şi Caius, rotunjind arheul la ora 25, cînd toate nu sunt ce par a fi.

(Foto D. Agachi, detalii de vitralii, partea superioară, Catedrala Mitropolitană Iaşi)